Vrând-nevrând, Japonia are nevoie de imigrație!

Bătrânii trebuie să se mențină în formă ca să lucreze până la vârste înaintate.

Tot aud aserțiuni admirative și inexacte pe tema (evitării) imigrației în Japonia. Într-adevăr, filtrele de imigrație sunt rigide, uneori absurde, dar asta nu rezolvă multele probleme ridicate de coșciugul* demografic.

Peste 14% din forța de muncă a Japoniei e constituită din vîrstnici. Sectorul cu penuria cea mai mare este, ca în Europa, îngrijirea bătrînilor. Se estimează că, în anul 2025, 7,7 milioane de bătrîni vor avea nevoie de îngrijire la pat. Deficitul de personal va fi de 380.000 de asistenți de îngrijire.

Ați zice că reciclarea economică a bătrînilor ar fi un lucru bun. Totuși, se pun probleme de fiabilitate. Unele azile angajează bătrîni pentru muncile auxiliare. Un șofer de 71 de ani, dintr-un asemnea stabiliment ambulatoriu, avea de adus dimineață patru pacienți. La primul a ajuns cît încă era la masă. L-a așteptat. În schimb, ultimul obosise deja așteptîndu-l. Șoferul luase în sens invers traseul de colectare.
Problema devine critică atunci cînd vrei să angajezi un șofer pentru autobuzul grădiniței. Acolo nu îți permiți un bătrîn, iar un tînăr nu-ți vine pe banii ăia.

Legea prevede ca personalul străin importat să cunoască limba. Ceea ce scumpește angajarea cu circa 30.000 de euro de persoană, în comparație cu un localnic, deoarece străinul trebuie instruit și trebuie să treacă inclusiv un examen de limbă. Iar dreptul de ședere este de numai 5 ani. Investiție mare, retur subțire.
Taiwan, care are cam aceeași problemă demografică, dar cu un deceniu în urma Japoniei, permite angajarea vietnamezilor și a indonezienilor, pînă la maximum 12 ani, iar candidații nu sunt obligați să vorbească limba locală și nici măcar nu au nevoie de patalama de calificare.

În ciuda devizei guvernamentale: „100 de milioane de oameni activi economic”, soluția va fi tot importul de personal, dar ceva mai liberal. Primarul unui orășel de 30.000 de suflete, din județul Okayama, și-a propus să aducă 3.000 de străini la lucru, iar locuitorii îl aprobă. Nu prea au încotro.

E drept, frecarea civilizațiilor** nu va putea fi evitată, însă cu o politică adecvată de prevenire a enclavizării, lucrurile se pot aranja cu minimum de conflict.

–––––––
* Piramida populației pe grupe de vîrstă și sexe ia forma unui coșciug.
** în ambele sensuri. Atît străini prea nărăvași, cît și angajatori prea nesimțiți.