Am fost la târgul de Crăciun din București! Deschis cu tam tam și bătăi în piept, vrea să impresioneze prin dimensiunea bradului și a scenei, dar reușește să impresioneze prin bălțile în care mușterii trebuie să stea sau prin care trebuie să treacă, umăr la umăr, în căutare de chilipiruri la suprapreț.
Ca de obicei Ieslea cu Maria, Iosif îl avea deja pe pruncul Isus, care se desumflase și avea fața teșită, născut înainte de termen, că necreștinii de la Primărie nu știu să îl pună în iesle pe 24 noaptea.
Dar oroarea absolută este la standurile cu mâncare, sarmale înecate în grăsime, pomana porcului făcută din bucățile cele mai grase, cârnați fripți în cantități pantagruelice, mămăligă uscată, șorici afumat tăiat cărigi și murături semideshidratate.
În bună moștenire comunistă, mâncarea nu se vinde la porție, ci la suta de grame.
”O porție de tochitură vă rog”, și primești o lingură, două, trei, până îi zici omului stop. Apoi vezi că o pune pe cântar și plătești pe ea 45 de lei că e 18 lei suta de grame!
Cu murătură, mămăligă și un vin fiert plătești de zici că iei masa la Zexe în Aviatorilor, dar de fapt mănânci ca pinguinul în picioare ceva ce e deja rece când apuci să bagi în gură.
Comunismul din nația asta va dispare abia când mancarea nu se va mai vinde la suta de grame.
Până atunci să vă bucurați de centenar în țara asta de nesimțiți mari și mici, numită România!
