„Să fii în România este deja o comorbiditate”
„Îngerii în halate albe sunt măcelari. E același halat!”
Asta am scris pe FB pentru a fi acuzat ˝Și tu, Brutus?˝ de un prieten. Medic. Degetul lui a arătat acuzator la ˝clișeul˝ folosit, la generalizarea făcută. I-am răspuns că ˝cele cîteva mere frumoase din coșul cu mere putrede nu schimbă calitatea merelor putrede˝ și i-am mai spus că am obosit, că nu mai am răbdare pînă se schimbă sistemul, că vreau să nu mai avem atît de multe morți care ar fi putut fi prevenite.
Acum nu mai suntem prieteni. El e încă prietenul meu, dar eu nu mai sunt prietenul lui: m-a blocat!
Îi înțeleg într-un fel impulsul. Probabil că a salvat sute dacă nu mii de vieți de când practică medicina. A fost mereu în prima linie. A dat tot ce a putut. Nu se aștepta să îmi audă onesta opinie despre familia din care face parte. Se aștepta, poate, ca în virtutea unei prietenii de 30 de ani să îmi cenzurez gîndurile, să fac o temenea, să îmi cer scuze, să șterg comentariul…
Nu știu, dar știu că indiferent cît de bun și de dedicat este prietenul meu, indiferent de cît de multe vieți a salvat de unul singur, doctorul din el face parte dintr-un sistem. Un sistem cu performanțe publice.
Ori, orice sistem poate și trebuie caracterizat. Și aici putem lucra liniștiți cu generalizările. Este dreptul nostru, al celor care avem 100.000 de morți care ar putea fi prevenite, a celor care avem aceeași speranță de viață ca cei născuți în Fîșia Gaza, a celor care rămînem orfani din cauza oamenilor care lucrează în acest sistem, a celor care nu apucăm să ne vedem copiii mari… Și aș putea continua.
De ce? Pentru că am interacționat deja suficient cu ˝îngerii în halate albe˝pentru a deveni un cinic. Am fost operat pe viu în 1986: cu un patent de electricitate mi-au scos o tijă metalică (un cui de tîmplărie cu floarea tăiată) din cot, în ambulator. Tatăl meu a murit la nici 45 de ani în lipsa unui diagnostic corect. Era, aveam să aflu, ceva prevenibil! Pe bunica au refuzat să o trateze pentru că era prea bătrînă: ne-au dat-o să moară acasă. Și lista asta este încă lungă.
Așa că mai bine ajung la o concluzie.
Caracterizînd sistemul putred, din care faci parte, dragul meu prieten, nu m-am gîndit la tine. Tu ești, țin să cred, mărul frumos cu care ne mîndrim. Dar, dacă vreau mere frumoase, nu mă obliga să cumpăr și putregaiuri. Știu, în România, la tarabă se obișnuiește: pe partea clientului muntele de căpșuni arată apetisant. Pe partea vînzătorului de unde ți se bagă în pungă, sunt toate stricate.
În alte țări caserola pe care o alegi este deșertată și căpșunile verificate. Cele stricate sunt aruncate imediat și înlocuite cu altele frumoase. Dar nu la noi. Noi suntem obișnuiți să primim țepe.
De aceea am generalizat. Dar nu am făcut-o pentru a vă face otova, nu vreau să devi un măr stricat și tu, vreau ca cei care aveți mîndria de a fi doctori să îi dați afară din sistem pe nemernicii care vă vopsesc în culorile nesimțirii și indiferenței pe toți.
Ori asta e mai greu. În cazuri de malpraxis, rar sau deloc auzi medici care să ia atitudine. Auzi rar de medici care să fi adus protocoale care salvează vieți. Auzi rar de oameni care să se ia la trîntă cu sistemul. De ce? Pentru că doctorii buni aplicați aceeași filozofie ca Maica Tereza. Cît timp voi vă faceți treaba și salvați vieți vă doare în bască că doctorul de lîngă voi, fostul vostru coleg de facultate, e șpagagiu și e și măcelar.
Dar, va frustrează realitatea de a fi puși, semantic, în aceeași barcă.
Da, corect ar fi fost să scriu ˝Majoritatea îngerilor în halate albe sunt măcelari˝. Pentru asta, sincer îmi pare puțin rău. Dar nu pot retrage ˝Să fii în România este deja o comorbiditate¨. Statistica nu mă lasă, dar uite, ești în situația privilegiată de a dovedi că nu am dreptate.
Numai bine. Eu.
