Pană de curent la Piața Romană

România după 14 ani

Bum, bum, bum, bum!

Bum, bum, bum, bum, bum, bum!
Duminică, la 6 dimineața! Încă amețit de somn mă întorc pe partea cealaltă, dar totuși bubuiturile continuă. Sunt și voci, țipete, claxoane, dar încerc să dorm, singurul din casă care mai face asta. Toți ceilalți s-au trezit deja și, după clickurile pe care le aud, se joacă la întrerupătoare.
S-a luat curentul, aflu și nu sunt mai puțin amețit și mai puțin dornic de somn. Totuși trebuie să mă trezesc: nu avem chibrituri să aprindem aragazul, deci nu putem face cafea, ori trebuie să merg să cumpăr.
Pe hol întuneric beznă. Arhitectul comunist nu s-a gândit la pana de curent pentru că în comunism nu se lua niciodată curentul! Nu s-a gândit nici la incendii, se pare, sau s-a gândit la toate astea și a decis că oamenii muncii trebuie să sufere. Aproape răstorn o bicicletă de care mă lovesc la etajul patru, dar nu cade că e legată bine de balustradă: când este vorba de pielea lui, românul gândește preventiv.
La parter, comitetul de întâmpinare și băgare în seamă. „Uite, coboară cineva!” Eu: „Bună dimineața, ce s-a întâmplat?” „S-a întâmplat că s-a luat curentul” îmi spune un domn rotofei, trecut de 60 de ani, îmbrăcat în pufoaică! Nu am văzut pufoaică de 14 ani, realizez, amintiri mă năpădesc deodată și am senzația pe care Proust a avut-o când a mușcat din madalenă.
Îi spun că de obicei sunt perspicace și mi-am dat seama și singur că s-a luat curentul, apoi întreb dacă era o întrerupere programată.
„Nu, nu era, noi credem că s-a ars transformatorul, dar nu putem să facem nimic că e la subsol. Aveți cumva cheile de la ușa de serviciu?”, mă întreabă și îi spun că nu, apoi „Pe cine chemați în situații similare?” „Pe portar, că el are cheile, l-am sunat deja că acum două ore aveam încă mintea ascuțită” îmi spune domnul în pufoaică și îi las în urmă, pe el, pe muncitorul de la compania de electricitate, pe cele două doamne în vârstă îmbrăcate în plovere croșetate în culori vii, pe tânarul la costum, cravată, pantofi lăcuiți și ies în stradă, respir aerul tare al dimineții și descopăr ca MacDonald’s e închis din cauza panei de curent, KFC, la fel, abia la coloane e lumină în magazine. Aurolaci trecuți de 40 de ani care suflă în pungă, doamne de la țară îmbrăcate în hainele bune care vând lalele și o simigerie deschisă: „Bună domineața, aveți ceva proaspăt și cald?”