Oase sănătoase la bătrânețe? Da, dar nu cu suplimente!

După cum probabil știți, mineralele din oasele noastre se află într-un echilibru dinamic. Continuu, osteoclastele le dizolvă, pentru ca ulterior, osteoblastele să le depună după cum cer solicitările mecanice la care supunem scheletul. 
Reînnoirea continuă a masei osoase face parte din mecanismul de adaptare. Nu numai pentru ajustarea rezistenței mecanice în timp, dar și pentru ca eventualele minerale radioactive (stronțiul cernobîl, de pildă) să nu zacă prea mult acolo. 
Cu vîrsta, însă, echilibrul se strică în favoarea osteoclastelor. Apare temuta osteoporoză de senectute. Boală adesea invalidantă, mai ales după fracturi și microfracturi de tasare a vertebrelor. Mai accentuată la femei, mai ștearsă la bărbați. Fenomenul e accelerat de sarcopenia progresivă. Începînd cu al patrulea deceniu de viață, masa musculară scade cu între 0,1 și 1% pe an. Mușchi mai slabi înseamnă solicitări mai mici sau mai scurte asupra oaselor. Ceea ce le dă avantaj osteoclastelor.

Recent, o relație fiziologică interesantă a fost stabilită între ceasul biologic și bilanțul mineralelor structurale din oase.

Un experiment făcut în stația orbitală a constat în observarea a două culturi de solzi de pește*. Una, cu adaos de melatonină – un hormon cerebral secretat în special în timpul somnului.

Știți desigur că imponderabilitatea dă avantaj de creștere osteoclastelor. Viteza de scădere a masei osoase crește de aproape zece ori, în ciuda exercițiilor fizice pe care cosmonauții le fac. Melatonina însă, reprimă secreția de acid clorhidric** a osteoclastelor, încetinind destrucția.

Acuma, secreția de melatonină este legată de ciclul diurn. E stimulată de contactul cu lumina dimineții. Numai că la punerea în circulație are un lag de circa 16 ore. Piscul apare exact la ora la care ar trebui să dormim. 
Nu e greu de intuit că somnul echivalează cu starea de imponderabilitate***. Melatonina vine să compenseze lipsa solicitărilor mecanice.

Concluziile despre igiena somnului le puteți extrage din explicațiile de mai sus.

–––––––
* Solzii de pește au compoziție similară oaselor noastre.
** Nu numai mucoasa gastrică secretă acid clorhidric.
*** Nu degeaba primele experimente în imponderabilitate simulată au fost făcute pe oameni sănătoși țintuiți cu săptămînile la pat.