Fara indoiala morala si legalitatea sunt doua concepte distincte. In mod cert, legalitatea se adapteaza din mers la principiile moralei timpului. Intentia de a adapta legile in dezacord cu morala pentru a justifica averile colosale obtinute prin cai ilegale si imorale este tentatia oricarui profitor al sistemului.
Pe foarte putini profitori de acest gen ii putem considera cretini – majoritatea sunt isteti, stiu exact ce au facut si cat de grav este.
Mai stiu ca cel mai tanar procuror sau un avocatel insistent le poate face viata de lux praf printr-un singur (din zeci sau sute) dosar obscur. Teama de puscarie devine obsedanta. Prezenta la pupitrul de comanda costa timp, bani si nervi.
Teoria precedentului si a legii celei mai favorabile nu valoreaza doi bani in momentul in care esti ingropat in mizerii. Maladia bogatilor romani va fi sindromul Nicolschi.
Alexandru Nicolschi intruchipeaza imaginea calaului securist. Ajuns prin intermediul NKVD unul din capii securitatii respectiv ai MAI a demonstrat un zel criminal inspaimantator in anii terorii staliniste (cititorii OZM stiu).
Trecut in rezerva timpuriu (ca general-locotenent) a beneficiat de protectia totala a statului comunist. Nici revolutia nu era cazul sa il tulbure prea mult vazand in fruntea noii puteri imagini cunoscute ale anilor 50. Si totusi nu a fost asa. Acuzat de fapte deosebit de grave urma sa inceapa un proces deschis de fosti detinuti politici. A stiut exact ce are pe constiinta. A primit citatia pentru demararea anchetei pe 15 aprilie 1992. A doua zi a fost gasit mort in locuinta sa: infarct.
Sindromul Nicolschi l-am putea defini ca frica organica de propriile fapte nepedepsite. Nu trebuie sa duca neparat la infarct, este suficient sa duca la insomnii, psihoze, depresii, alcolism etc. Probabil ca va fi trecuta la boli profesionale pentru grupa: imbogatitii tranzitiei. Cei vizati mai au timp sa isi creeze sanatorii de tratament cu personal calificat.
Morala nu accepta amnistii si gratieri.
