”Înainte de 1989 trăiam mai bine”: Memorie selectivă sau adevăr?

    ”Pe timpul lui Ceaușescu din pui mâncam doar picioarele și pieptul! Târtița, aripile și gâtul le fierbeam și de dădeam la porci. Oho, câți porci nu am crescut eu așa… Păi cum să nu îi cresc dacă femeia mea vindea la rată dimineață de dimineață câte 20 de pui? De unde? De la Avicola! Noaptea săream gardul după ce decuplam gardul de la rețeaua electrică și plecam cu ranița plină! Aveai de toate, pe timpul lui Ceaușescu. Riscai puțin, ce e drept, dar aveai”. Îl privesc și îl întreb ”Dar dacă nu ați fi avut o Avicola aproape de casă mai aveați de toate?” Se gândește ca și cum nu și-ar fi pus niciodată această problemă și spune scurt ”Probabil că nu!”

    ”Eu am trait la țară. Dar chiar și așa, când aud că”pe vremea aia mâncam sănătos, fara e-uri și otrăvuri” am o mică grimasă,” se destăinuie Daniela. ”La țară stăteam „la coadă” (mai exact ne îmbrânceam și împingeam, transpirați, cu țipete și insulte) doar când „venea” pâinea. Pâinea ”venea” de la brutarie pe o căruță, se distribuia pe cartelă, se termina căruța, apoi trebuia să aștepți alta – de aceea era mare bătălie să ”te bagi” cât mai în față, ca să nu mai astepți, și să nu te trezești că gata – nu mai vine altă căruță în seara aia. Noi mâncam ce era prin gospodărie, făceam acasă până și săpun. Ascundeau ai mei găinile când venea „ăla” cu recensamântul de animale (cred că se mai și „înțelegeau” cu el). Mâncarea făcută în casă sigur că era gustoasă, cu excepția unturii de porc pe post de ulei în orice – care pentru mine era de neînghițit. Luam la rație zahărul, uleiul, pâinea și parcă și orezul. Dar, bineînțeles, nu visai roșii și castraveți iarna. Struguri mai uscam în pod peste iarnă, dar putrezeau. Țineam mere peste iarnă, și câteodată gutui – astea rezistau. Laptele îl mai luam câteodată de la vreo gospodină cu vacă (și-l beam jumătate pe drum până acasă, nefiert), brânză – de câteva ori pe an, de la vreun cioban, ciocolata „mare” o luam poate o dată sau de două ori pe an, cașcaval, frișcă, masline, icre – mai prindeam pe la câte o aniversare a cuiva mai înstărit. Portocală primeam una de Crăciun, în dar de la Moș Gerilă de la partid (primeam un cadou – pentru acela stăteam la rând, civilizat – o punguță cu o portocală, un creion și un caiet – în fiecare an de Crăciun). N-am vazut până după revoluție banane, alune si alte alea (sora mea mai mare care copilărise 5 ani lângă Constanța văzuse banane). Aveam un ghid de conversație rus-român în casă, și aflam de acolo de fistic, grep, pate de pui. Din Ionel Teodoreanu am aflat de ”ne face mama ceai și ne dă mandarine” – am întrebat imediat ce sunt mandarinele… Mâncam fructe vara (neglijent șterse de stratul de praf din gradină). Și aveam un unchi a cărui soție era vânzatoare la aprozar la Galați – el îmi aducea uneori mere golden, care mi se păreau extraordinare. Cu săptămâni înainte de sărbători – de Paști de exemplu – era mare agitație: se strângeau ouă (țineai post oricum, 5-6-8 ouă pe săptămână se ”puneau deoparte pentru Paști”); sau se făcea rost de una-doua lămâi, de la oraș, de la câte cineva. Magazinul alimentar din sat era gol, la propriu: rafturi albe. O gramadă de rafturi albe. Câteva conserve ici-colo. Presupun că mai marii contau pe grădinile noastre – căci asta se și întâmpla, nu prea cumpăram cine știe ce mâncare. La noi nu se aducea salam, semi-preparate de carne – din astea mai prindeam când mergeam la unchiul meu la Galați. Îmi amintesc că uneori totuși mama mai facea orez cu parizer. Erau într-adevar acele cutii de creveți pe care nu le cumpara nimeni. Am luat o dată să vedem cum sunt, dar nu i-am mâncat, că nu știam cum se gătesc: de fapt nu erau creveți cum îi văd azi, erau un fel de.. chipsuri, ca un fel de Pringles.. Dintr-un soi de spumă albă, solidificată.. presupun că erau produse derivate din creveți, habar n-am. Nu i-am mâncat, zăceau în cutiile lor în alimentară. Traind la țară n-am suferit de foame, dar aia cu ”mâncarea sănătoasă” nu o înghit, caci eu am facut intoxicație și tenie de la carnea porcului din curte, am băgat orez fiert cu zahar (care-i fooarte sănătos..) de n-am mai putut, am vomitat de o suta de ori de la oribila untură de porc pe care n-o puteam suporta deloc, micul dejun acasă și la nesuferita practică agricolă prin crostii si ploaie era aproape invariabil pâine cu gem, și am avut o grămadă de furunculi oribili (pe care mi i-au stors in urletele mele, si oblojit ani de zile cu frunze de stevie si tărâțe, pâna când într-un final am ajuns la un doctor care mi-a dat slavă Domnului antibiotice, fi-r-ați voi de ăstia anti-vaccin și naturiști și alte alea..)” își termină Daniela povestea. 

    ”Cartofi…” spune Cristi.
    Ce e comunismul?” întreabă Mălin!
    Radu este de părere că: ”….Hmmm…Pâinea era foarte gustoasă fiindcă era proaspată …( e drept uneori cam neagră ) dar mai ales fiindca implica efortul de a o procura … deși mult mai incomod totuși mult mai uman: socializarea în vremea aia se făcea inclusiv la coadă (de ex. la Tanti Presecan… Prietenii mei știu la ce mă refer)… Cine crede că nu se glumea și râdea la coadă se înșeală… Parcă aș mai sta o dată
    😀
    ”Și eu, Radu!”, spune Dna. Nica, după care adaugă: ”cele mai minunate dar și mai năstrușnice rețete le-am învățat pe navetă, unele după modelul ,,cum să faci din rahat bici!” Nu mai continui că devin nostalgică…”
    ”Pai supa de pui pilaf si ostropel”, spune Carmen. ”Totul dintru-un pui, vai mama lui… Dar era gustos și mă cam…” (emoționez, oare, n.a)
    ”Ce nu cumpărai stând la coadă ore în șir +/- cartela, furai de pe câmp. Și o mică parte luai din gradină, sau produse speculate (ex.: carne de contrabandă) de alți amărășteni,” spune Mihai. Un alt Mihai completează: ”Pui furați de la găinărie de la MÎRȘA ……Era congelatorul plin…
    ”Unt mâncam de la un coleg de muncă care avea un vecin ce lucra la fabrica de lapte şi fura de acolo şi apoi îl revindea, carnea ptr masa de la nuntă o adus-o bătrânul în valiza de concediu (una mare de carton) să nu se prindă miliţia, cumpărată din Homocea un sat renumit pentru tăierile de viţei şi porci!” scrie Lionel Tănase.
    Și Paula Nedelea este nostalgică: ”Era mult mai bine pe vremea comunismului. Nu era atâta destrăbălare. Aveam congelatorul plin cu carne. Acum e gol. Aveam un singur salariu și 4 copii și ne descurcam foarte bine. Mereu schimbam mobila. Acum nu poți să-ți mai iei o saltea .
    Tot nostalgică este și Paula Dobre: ”Nu mi-a lipsit nimic, aveam siguranța zilei de mâine. Nu sunt o nostalgică dar ăsta-i adevărul”. 
    O completează Paraschiva Andrei: ”Numai cine nu muncea nu avea ce pune pe masa comuniști au constrăit ca sa aibă cei de azi ce fura și sa vândă toată industria la fier vechi”.
    Ileana Carmen Neagu nu observă schimbări majore față de trecut:”Luam carnea tot de unde o luam si in trecut doar ca acum magazinul se numeste Mega Image”.
    Dar parcă în trecut era ceva ce nu mai avem azi: ”…relatii… pile… aveam dreptul la munca… nexsam libertate…,, gândeam la fel ,, …se purta tv.alb-negru… eram setați pe aceeați lungime de unde” spune Ana Dobre.
    Cîmpianu Silviu le dă dreptate nostalgicilor: ”Da,era greu ca opreau curentul, tv ciuciu iar dupa ’82 se introdusese rația alimentară, DAR (subliniază el) oamenii aveau de toate, fie că locuiau la țară, fie aveau parinții la țară, fie se descurcau. Așa că, te rog să contrazici pe cineva care traia în acele timpuri și mai vorbim!” spune el.
    Adevărul este că e foarte greu să contrazici pe cineva care crede sincer că pe vremea lui Ceaușescu trăia mai bine. Unii, cei cu pile, relații și cunoștințe, trăiau. La fel și cei care furau de la Avicola. La fel și cei care mâncau de la gospodăria de partid și se aprovizionau de la magazine speciale. Dar toți privilegiații de demult, luați unul câte unul reprezintă totuși o minoritate! O minoritate care nu justifică numărul extrem de mare al oamenilor care s-ar bate pentru afirmația că pe vremea lui Ceaușescu se trăia mai bine.
    ”Adevărul este, Florine, era mai bine pe vremea lui Ceaușescu pentru că eram tineri”, spune Alexandru și, gândindu-mă la oamenii trecuți de 50 de ani pe care îi văd pe stradă, cu bolile lor, cu problemele lor le dau dreptate când idealizează regimul lui Ceașcă. Acum 27 de ani nu aveau colesterol, nici tensiune, în schimb aveau libidou și viitor. Acum nu mai au nici una, nici alta. Și totuși, îți trebuie o memorie cu adevărat selectivă să ajungi să confunzi tinerețea cu ”aveam de toate” referindu-te la un moment istoric când, în afară de cei privilegiați, nimeni nu avea nimic.