La coadă la pașapoarte!

    Tăriceanu ar putea învăța și el câte ceva

    După faza cu Tăriceanu la permise, iată-mă-s și eu la coadă la pașapoarte! La Sibiu!
    Ultima dată mi-am luat pașaport in 2006 și se dădea pe 10 ani. Acum te întreabă dacă îl vrei pe unul sau pe cinci. Zici cinci și funcționarul se simte deja mărinimos.
    Nu e coada de 1000 de persoane, dar 30 sunt. Si toată lumea înghesuită într-o cameră de 5 pe 6. Neplăcut, dar nu am ce face, așa că mă pun să aștept plăcut surprins că nu trebuie să completez nimic. Formularul a fost scos, înțeleg, prin 2009, am buletinul la mine, pașaportul expirat și dovada plății de 283 de lei prin mandat poștal, fără coadă, cu o zi înainte.
    În față în stânga și în dreapta două ghișee de „primire documente” iar în mijloc, patronat de un personaj spiritual, ghișeul de „informații și eliberări pașapoarte”.
    „Nu vă supărați, sunt trei cozi diferite sau…”
    Săracii oameni din fața mea nici nu apucă să-mi răspundă că funcționarul de la ghișeu spune:
    „Dacă este cineva pentru ridicări sau informații să vie în față că aici se face coadă doar la depunere”. Lămurit, mă uit atent în jur și aștept să treacă timpul.
    Cameră mică, oameni mulți, te-ai aștepta să pută, și, deși nu sunt răcit nu pute! O a doua surpriză plăcută!
    „Noi stam de la opt și jumătate dar când am venit nu era atâta lume”, o doamnă aflată la un metru în fața mea îi spune alteia aciuită lângă coadă pentru că nu era loc în spate lângă ușă. Îmi dau seama că e ca pe timpuri, oamenii intă, ies, își lasă loc la coadă sau stă doar unul dar intră în grup, 4-5-6 persoane și începe să mă cuprindă disperarea. Este ora 10.
    Tot în față, un domn care lucrează ca șofer pe camion în străinătate si „vine în România din trei în trei ani” e nemulțumit.
    „Dacă dădeau măcar bonuri și strigau numere de ordine”, spune cu năduf. Funcționarul bine dispus il aude:
    „Am dat și a ieșit un dezastru. Dezastru, vă spun! Le luau bișnițarii și le vindeau cu 50 de euro afara. Apoi ne-am prins și le dădeam doar la cei care vroiau să-și depună actele. Nici așa n-a mers că nu aveau plătită taxa și ieșeau să o plătească și le trecea rândul. Se întorceau și vroiau să intre în față și ieșea scandal”.
    Un moș care a terminat deja și înota contra curentului zâmbește și își face cruce după cruce: „Să fie într-un ceas bun” zice, și mă ia groaza. Mă și văd la coadă ore și ore. Înăuntru sunt cel puțin 7 oameni din două familii diferite. Un bebeluș caruia îi fac pașaport nu are două săptămâni. Cam greu să stea la poză, îmi spun, amintindu-mi cum am făcut pașapoarte copiilor când erau mici.
    „Tu ai fost cuminte anul asta să primești pasaport?”
    Funcționarul hazos îl întreabă pe un copil de 7-8 ani care a înaintat până în față cu tatăl său să ridice pașaportul. Suntem parcă la Crăciun sub brad și funcționarului cu chelie parcă i-a crescut o barbă albă de Moș. Copilul nu locuiește în țară și nu vorbește bine românește, dar prin intermediul părintelui aflăm că a fost cuminte, că învață în engleză, că se vor întoarce în România peste 3 ani după un nou pașaport.
    „Nu vă supărați, pașaportul meu expiră în decembrie și vreau să plec în Germania la sora mea și să stau mai mult…”
    „Doamnă, stați la coadă, îl anulăm pe cel vechi și vă facem altul. Dacă aveți bani va facem unul în fiecare zi”, îi spune vesel funcționarul, „statul are nevoie de bani”.
    Aici are dreptate, un pașaport valabil 10 ani ar aduce mult mai puțini bani la buget.
    „Azi e bine, uite că stă ușa închisă, ieri am lucrat cu ea deschisă toată ziua”, aflăm după alte lamentări.
    „Să vedeți ce e la Brașov! Acolo au patru ghișee și o sală de așteptare cât prefectura asta, da stai… De la Făgăraș încoace toată lumea vine la Sibiu că e mai bine, da de la Făgăraș încolo se mai duc si prin Harghita și Covasna. Acolo nu e nimeni la coadă, toată lumea are pașapoarte ungurești! M-a sunat chiar ieri colega de acolo, toată ziua au făcut trei pașapoarte”.
    „Pentru mine nu contează ce pașapoarte au, cât timp își plătesc taxele aici”, bagă o replică șoferul de camion.
    „Așa e, cu fiecare pașaport străin e unul la coadă mai puțin” zice un alt bărbat, tatuat pe gât, în tricou și cu bicepși.
    „Fata unei vecine și-a luat luna trecută cetățenia germană și când a fost să-și ia primul pașaport a stat trei ore la coadă, trei ore!”
    Funcționarul e categoric și capăt speranță. Se pare că în România nu se stă atât.
    „La noi e încă bine, în două săptămâni îți vine pașaportul acasă”, spune același funcționar, „în America durează și o lună, țineți minte, la americani!”
    „Mă scuzați!”, cetățeanul cu pălărie din stânga mea m-a călcat pe picior și își cere scuze și mă gândesc la majoritarii care se înghesuie ca boii și sunt agresivi în autobuzele din București și îmi place brusc coada! Se pare ca tovarășu Ernu nu a greșit total făcând apologia cozii și îi răspund domnului politicos.
    Din aproape în aproape ajung în față și sunt umăr la umăr cu domnul cu pălărie. El e înaintea mea. Se deschide ușa de la ghișeul 1 și iese o familie de patru persoane.
    „Nu vă supărați, cred că eu eram după doamna”, îmi spune același domn de care mulți s-ar feri pe stradă.
    „Bineînțeles, vă rog, erați aici când am intrat eu!”.
    În două minute sunt și eu înăuntru. Tot la ghișeul 1! Și durează fix două minute! O altă surpriză plăcută!
    Ies. Este ora 11:00! Coada la pașapoarte a fost per total o experiență interesantă, funcționarii și bine pregătiți și haioși, oamenii politicoși… Muie Tăriceanu!