Gândacul rinocer și rădașca: în România stârnesc scârbă, în Japonia cresc o industrie

    Am fost un sălbatic! Pe clasa întâi am prins o rădașcă pentru insectar. Nu aveam curajul să pun mâna pe ea și l-am rugat pe tata să o bată într-un ac pe ușa pivniței. O săptămână, dacă nu și mai mult, biata rădașcă s-a învârtit în jurul acului, lăsând în lemnul ușii o urmă adâncă de un milimetru, urmă care mă urmărește de peste 30 de ani să-mi amintească de bestialitatea mea.

    La peste 40 de ani, îmi privesc copiii jucându-se cu doi gândaci rinocer primiți cadou de la un crescător, și mă gândesc la distanța incomensurabilă între felul în care cresc și felul în care eu am crescut.

    În școala generală colegii vânau rădăști pentru cantaridă. Bănuiesc că mulți dintre ei au continuat să le vâneze și ca adulți. Mulți români le vânează și acum, pentru același scop, la fel de ignoranți și frustrați sexual precum chinezii care se omoară după pulbere de corn de rinocer și penis de tigru.

    E plin Internetul de „cantarida”, rădașca e „scârboasă” sau „veninoasă”, clar „periculoasă”. Românii nu au progresat prea mult în ultimii 40 de ani!

    În Japonia rădașca și gândacul rinocer sunt eroii din spatele unei industrii de zeci dacă nu de sute de milioane de euro și media pentru copiii care învață prin aceste insecte să iubească natura dar și despre cicluri de viață, majoritatea crescându-le de la stadiul de ou, ani de zile.

    Aproape că nu există sală de clasă din Japonia în care să nu existe un acvariu cu gândaci rinocer sau rădăști în diverse stadii de dezvoltare.

    În toate supermarketurile există pungi cu pământ de rumeguș pentru ele, lemne pe care se luptă, jeleuri cu diverse arome și diverse prețuri, acvarii, fețe de masă pe care să te joci cu insectele și chiar gândaci rinocer sau rădăști vii în lunile iulie și august.

    În România rădașca, dar și gândacul rinocer sunt pe cale de dispariție. În Japonia, unde există păduri pe 80% din suprafața țării și unde oamenii le cresc și le feresc de prădători, nu au dus-o niciodată mai bine.

    Totul pornește de la ce învățăm de la părinți când suntem mici. Eu m-am schimbat, nu mai sunt sălbatic, copiii mei cresc frumos. Poate îi ajutăm pe compatrioții noștri care încă vânează rădăști pentru insectare sau cantarida să se schimbe.

    Share!