Gabriel Liiceanu nu vede pădurea de copaci

    Gabriel Liiceanu face eroarea de a da vina, pentru situația politică actuală, pe absența unei bune părți a electorilor în ziua alegerilor generale.

    GL nu pare să se fi aplecat prea mult asupra cauzelor reale ale absenței și a ponderii lor în cifra totală a absenței. Le reduce strict la particularitățile comportamentale ale absenților (aroganță etc.). Lucrurile nu stau tocmai așa.

    Dacă facem socoteala sumar, 3,5 milioane de electori din diaspora au lipsit pentru că nu stau vizavi de consulat, iar procedura de vot prin corespondență e mai draconică și mai restrictivă decît cea de la intabularea unui apartament. Discrepanța dintre intenția legiuitorului, și lipsa ei de succes, e grăitoare. De asemeni, proporția ireal de mare de buletine anulate spune ceva. Cînd ai atît de multe buletine anulate, nu mai dai vina pe elector. Îl iei de gît pe legiuitor.

    Mai departe:
    Oricînd ai sonda, între 450.000 și 500.000 de oameni au, într-un echilibru dinamic, buletinul expirat. Să se uite domnul Liiceanu pe legea de organizare a alegerilor, să compare cu legea cetățeniei, să vadă că dovada cetățeniei nu cere buletinul în termenul de valabilitate. Legea de organizare a alegerilor este neconstituțională, întrucît e mai restrictivă decît legea cetățeniei. Îi reamintesc domnului Liiceanu că dreptul de vot este un drept cetățenesc. Așa cum cetățenia nu e prescriptibilă, tot așa, dreptul de vot.

    Pînă acum, circa patru milioane de electori amputați din corpul electoral. Continuăm:

    Cel puțin unul din 12 electori e în concediu la data alegerilor, oricînd s-ar petrece ele. Asta înseamnă că e mică probabilitatea să-l nimerești acasă.

    Unul din 30 e șofer. Unul din 50 de angajați e în delegație. Unul din 100 de angajați e în misiune. Unul din 40 e într-un alt mijloc de transport. Unul din 30 merge la o înmormîntare, la spital, la un parstas, la o nuntă, la un botez. Duminica, unul din 15 nu e în oraș, deoarece mai sunt și oameni care dau cu sapa sau culeg porumbul la țară.

    Așadar, o bună parte din electorat este prea mobil, altă bună parte, prea imobil, iar altă parte nu corespunde criteriilor draconice de exercitare a dreptului de vot. Estimez că între 5 și 6 milioane de oameni (cca. 30% din corpul electoral) sunt în imposibilitatea de a vota din cauza:

    1) unei legi de organizare prea restrictive în datele de identificare a electorului,
    2) a unei legi discriminatorii și a unei proceduri greoaie pentru exercitarea dreptului de vot la distanță,
    3) lipsei unei alternative de vot.

    Ca în orice dezbatere, cred că e util să aduc și alternativa: Ea cuprinde:

    1) relaxarea procedurii de identificare a electorului
    2) universalitatea opțiunii pentru votul la distanță
    3) votul în avans
    4) votul în lipsă
    5) temporizarea înscrierii în listele de alegători, trei luni de la instalarea în noul domiciliu. În acest răstimp, electorul poate vota prin corespondență în contul circumscripției din care a plecat.
    6) abolirea votului în urna mobilă. Plicul cu buletinul de vot la distanță este o urnă mobilă.
    7) abolirea paralamentarilor de diaspora. Cetățenii din diaspora pot vota bine mersi în contul circumscripției în care au avut ultimul domiciliu în țară.

    Alternativa propusă de mine vine să răspundă și temerilor privind posibilitatea fraudei electorale, temeri întreținute vinovat de către establishment.

    Pe scurt, i-aș propune domnului Liiceanu să lase baltă considerațiile psihologizante, mult prea riscante prin subiectivitatea lor, și să se concentreze asupra chestiunilor concrete. Seci, aride, legislative. (Desigur, ținînd seama de axiologia în numele căreia se întocmesc legile.) Acolo sunt numerele mari.

    (dacă credeți util ca textul de mai sus să ajungă la destinatar, încercați-vă canalele de comunicare.)