Ce putem observa din indicațiile jojelor din porturi este că sunt locuri în care nivelul crește în timp, locuri în care „curba” este practic o dreaptă orizontală, locuri în care, dimpotrivă, marea se retrage. Așadar, nimic concludent.
Cauzele sunt multiple. În New York, creșterea aparentă poate fi pusă pe seama hiperurbanizării. Construcțiile mari, grele, duc la tasarea* lentă a substratului. 80km mai la nord, măsurătorile arată altfel.
În alte locuri, tasarea este accelerată de extinderea asfaltului. Pînza freatică coboară din cauza drenajului superficial. De pildă, în ultimii 70 de ani, unele zone din Tokio au coborît** cu mai bine de 1 metru.
Porturi de pe coasta estică a Australiei nu înregistrează variații mari, dar datele din proxi duc la concluzia că variații mari au fost în trecut. Nu în ultimele două secole. Nu în prezent.
Stockholm, însă, se ridică. Se ridică tectonic. Acolo, nivelul mării pare că coboară.
Și sateliții dau informații contradictorii. În orice caz, incongruente. Nici în cazul lor erorile nu lipsesc. Atunci cînd trec peste o depresiune atmosferică pe care nu o pot compensa matematic din cauza datelor lipsă din măsurătorile de pe teren, „li se pare” că oceanul s-a ridicat. Apoi, orbita se mai degradează în timp, ceea ce dă alte erori. Recalibrarea altitudinii se face o dată pe an, însă măsurătorile, corecțiile de orbită și aparatele matematice nu pot micșora eroarea sub 20-40mm. Satelitul european, mai nou și mai bine echipat, cu erori de 1mm, scoate o cu totul altă curbă. Mult mai orizontală.
Pe scurt, nu vă fie frică!
–––––––
* tasarea este mai vizibilă pe insula artificială pe care a fost construit aeroportul Kansai. Ea a fost antecalculată, iar pilele clădirilor au fost prevăzute cu mașini hidraulice de compensare. Numai că viteza de tasare a depășit previziunile. În numai 20 de ani, tasarea a depășit 15cm. Scările au fost prelungite în jos cu o treaptă. Însăși Antarctica se află aproape complet sub nivelul oceanului, din cauza kilometrilor de gheață cu care e încărcat.
** În ultimii 20 de ani, însă, regulile de urbanism prevăd pavaje permeabile, pentru a reduce pe cît posibil tasarea.
