,,Răzbunarea lui Candit”
Țara își lingea rănile războiului și necazurile lumii erau atât de mari încât nu se mai gândeau oamenii numai la supraviețuire.
Veștile despre nenorocirile din lumea largă ,la sate ajungeau târziu și deformate.
Comuniștii impuși de armata rusă erau altă plagă ce chinuia țăranii.
Cei întorși de pe front..au primit loturi de teren și dacă erau deja înregimentați politic la comuniști aveau anumite avantaje.
Politica se schimbase și cei cu avere se simțeau amenințați.
Din ,,Chiaburi” nu-i mai scotea nimeni.
Satul se pregătea de secere și cum nu erau numai vreo două ,,batoze” în sat ,tot grâul era adus în ,,arie”.
Zona era aflată la capătul din jos al satului unde locul larg și drept,,ca pe masă” ,avantaja munca.
Se pare că popa Roș nu plecase conform celor spuse de mine în partea a doua a povestirii.
Ori revenise după convalescență…ori imaginea plecării mi-a fost relatată la altă dată.
Cert este că după război preotul încă slujea în sat.
Carele cu snopi soseau unul după altul în arie.
Tot omul bun de lucru era ocupat cu seceratul,cu transportul și ultima fază era aici în arie.
Drumul era numai colb ,țărână fiind măcinată mărunt de roțile ferecate cu ,, raf” fier.
Carăle intrau cu snopi în arie și ieșeau încărcate cu bucate și unele duceau paiele și pleava ce rămânea după operațiunea mecanicâ a batozei.Da pleava…conținea multe resturi de grâu și țăranul o punea la dispoziția găinilor toată iarna.
Locul era un furnicar de oameni ce se agitau zorindu,-se să-și ducă bruma de recoltă la adăpostul hambarelor.
Motorul ,,mâna” batoza printr-o curea lata de peste 25 cm de la vreo cinci metri distanță.
Popa venise și el cu carul cu snopi și se înfipse în fața rândului de căruțe și care.
Oamenii se uitau unii la alții și până la urmă făcându-și semne aprobară.
-Haide sfinția ta…adă-ți carul cu snopi în față.
Că te lăsăm înaintea noastră.
-Mulțămesc..oameni buni.
Da chiar îmi.stătea pe limbă să vă rog…că am o treabă mai pe sară.
Oamenii mai ,,ciripiră” între ei râzând de motivul inventat.
Numai unul mai tinăr scăpă printre dinți o înjurătură.
–No taci mă Candit…că-i Omu lu Dumnezo’!
Tulai ce v-aț’ strâcat cu războiu ăsta măi copile.
Îl mustră un sătean ce privea ca tot satul…minunea de batoză.
Candit își mai rumegă o vreme blestemele și după
o vreme zise.
-No hai părinte că o gătat vecinu de îmblătit.
Dă drumul la snopi în batoză dumneata.
Popa venit fără ajutoare se descurcă iar.
-No hai oameni buni să da-ți o mână de ajutor.
Satul sării și îi ajută..ba chiar Candit îi zorea pe feciorași și fetele ce stăteau așteptând pe lângă cară.
-Hai mă…ce stați gură cască.
Ni la ei!
Fiecare doi trei snopi și am gătat .
Păi să poate să nu ajutăm pe dom părinte.
Și Candit organiza lucrul mai ceva ca la el acasă.
Grâul curgea din batoză pe orificiul metalic și popa supraveghea să nu i se piardă din grâu.
Era tot un zâmbet bucuros că ia ieșit și de data asta.
Candit se apropie și-i zise popii:
-Părinte fă bine și adă căruța mai aproape să punem sacii direct în dric.
Să nu-i spargem din grabă.Păcat de așa grâu curat.
Popa plecă grăbit că ideea era bună.
Candit însă se aplecă deasupra sacilor și cu mâna murdară de vaselină de la motor făcu pe neobservate un semn pe sac.
Apoi din sân slobozii ceva hoțește în sac.
Grâul acoperii totul în curând Candit legă sacul.
-Hai la căruță cu ei.
Îndemnă el feciorașii să umple căruța trasă aproape.
-No așa că ui ce iute mere treaba când facem clacă.
Să vindeț’ șî voi cum îi tovărășia.
Azi mâne așa lucrăm pământul…de-a valma că în Rusia.
Nimeni nu-l mai ascultă acum..că popa plecase.
La vreo trei zile în fața conacului lui Conț vechiul boier executat de ruși,se oprii o mașină militară.
Un Gaz al securității de la Mediaș.
Milițienii stăteau drepți înfață musafirilor cu puteri nelimitate.
Agățați de scările GAZ -ului dirijau șoferul prin satul plin de hârtoape .
-Aici stă popa tovarășe căpitan!
-Percheziție tovarăși.Si nu uita sacii de grâu.
Acolo își ține trădătorul revolverul.
Percheziția a fost dură.
Anchetat și ,,zdrobit ” cu bătăi de profesioniști.
În zonă acționau câțiva fugari din Ocna Mureșului…care au ucis doi soldați ruși ce violau o femei.
Securitatea nu se juca cu armele…
Mai ales că în urma frontului ce își mutase prin zonă trupele,au rămas extrem de multe arme abandonate.
Povestea cu ancheta preotului s-a încheiat după o vreme dar omul a ieșit rău din această poveste.
A priceput că i s-a înscenat toată treaba.
O fi bănuit și cine-i cel ce l-a atras în capcana extrem de perfidă .
Astfel că scârbit de toate o fi plecat omul în altă parohie.
După atâția ani…am aflat această poveste tocmai într-o parcare din Anglia.
În urmă cu zeci de ani ,Candit la un pahar de vin se lăudase…cum l-a ,,aranjat” el la securitate pe preotul trădător al tainei spovedaniei.
Sincer am rămas cu un gust amar.
O răzbunare prea ticăloasă…plină de lașitate.O fi fost și comunist..
