Vizita la Palatul Primaverii! Casa sotilor Ceausescu deschisa publicului!

    Doar vizitatorii inteligenti vor simti senzatia de voma! Bizonul va fi cuprins de nostalgie!

     

    DSC02491

    „Ceausescu a facut ceva pentru tara”, „A lasat Transfagarasanul si Canalul Dunare Marea-Neagra”, „A lasat poporului tot ce avea, nu ca astia de azi”, „Nicu era foarte iubit la Sibiu”, „Erau retrasi si modesti, nu primeau vizite”, „Mancau rational, aveau nutritionist, ciorbe supe, legume si foarte, foarte putina carne”, „Toate hainele le erau facute in Romania, se uitau in reviste de moda si, daca le placea ceva, comandau”, „Nu e adevarat ca purta un costum o singura data”, „Toate mobilele, cu exceptia unei vitrine mici din camera Elenei sunt facute in Romania”…

    Palatul Primaverii, celebra resedinta a sotilor Ceausescu a fost, de cateva luni, deschis publicului. Vizitele sunt ghidate, cele in limba romana costand 30 de lei de persoana si cele in engleza 45. Copiii platesc 15.

    Este o destinatie controversata si impresia, dupa ce o vizitezi, (am fost de doua ori cu doi ghizi diferiti) este, pe langa dezgustul provocat de palatul in sine, dezgustul provocat de micile comentarii scapate cu sau fara voie de ghizii admiratori sinceri ai diabolicului cuplu.

    Vizita incepe in holul vilei de unde mergi la garderoba sa iti pui protectii de plastic peste pantofi. De aici intri in biroul dictatorului unde nu frapeaza lambriurile de nuc, nici covorul primit de la sahul iranului, ci telefoanele de duzina prin care conducea tara.

    Este momentul in care intrebi daca sunt cele originale, pentru ca in 89 ai vazut cum revolutionarii au jefuit Palatul Primaverii si ti se serveste o minciuna: „Revolutionarii nu au distrus”, „Nu au luat nimic”, „Dupa doua zile Iliescu a trimis armata si au avut grija sa nu strice nimeni nimic”. Yeah, whatever. Minge la fileu pentru Iliescu.

    Din birou treci in salonul in care Ceausescu juca sah pe o masa personalizata. Regele are chipul lui Stefan cel Mare iar regina este Regina Maria. Pionii sunt tarani. Covorul de pe jos e un alt cadou de la sah, in vitrina sunt fildesuri de la Mobutu Sese Seko Kuku Ngbedu Wa Za Banga.

    „Aici este locul in care Ceausescu lua lectii de economie si de politica iar ea de chimie. Tot aici se intalnea si cu consilierul lui personal si cu Pacepa. Decizia de a nu invada Cehoslovacia a fost lutata tot in aceasta camera”.

    Ghida jura ca nu s-a schimbat nimic, insa vitrina cu fildesurile parca a trecut, de pe partea dreapta a camerei, in fund. Urmele de pe parchet iti spun macar asta.

    De aici turul continua cu holul monumental al cladirii, fantana in care curgea apa, vasele de Sevres, tapiseria franceza de secol 16, apoi cobori in crama unde afli ca era mai mult decorativa, sotii Ceausescu neconsumand alcool!

    „Ei isi comandau la fiecare 5 luni cate o sticla de Galbena de Odobesti si beau cate putin pana cand o terminau” este replica ce ii aseaza la stanga si la dreapta lui Ghandi in templul cumpatarii.

    Pe bune? Si Nicu ce facea? Il mirosea?

    Dar nu ai timp sa te miri, nici sa te indignezi pentru ca pe mantela caminului fals troneaza trei sculpturi de Ion Jalea realizate dupa Primul Razboi Mondial in care artistul pierduse o mana. Priceless!

    Din crama se intra iDSC02410n cinema-ul in care sotii Ceausescu vedeau filme americane cu gangsteri si cowboy, cu Kojak si serialul Dallas. Tapiteria este din matase cusuta cu fir de aur, acelasi material din care se fac hainele popilor ortodocsi.
    Cica in cinema „nu se fuma” semn ca Zoe si Nicu ori nu aveau acces, ori trebuiau sa iasa afara sub strasina. Traiasca Ceausescu si protocronismul, marele conducator este primul care s-a gandit la legea fumatului interzis intre trei pereti!

    In fine, acelasi conducator care deschidea doar 2-3 sticle de vin pe an, importa seriale americane pe role de cinema. De modest ce era, bineinteles, ca nu avea aparat video!

    Urcand din nou sus ajingi in sufragerie unde covorul este romanesc, facut la Cisnadie, caminul nu mai este fals ci functional, fereastra da spre „gradina de vara” unde se plimba si acum urmasii paunilor adusi din Japonia. Imediat pe dreapta este sufrageria. La masa mare se manca doar de sarbatori si aniversari, in cerc restrans. La masa mica, de patru locuri, zi de zi.

    Singurul televizor din palat este aici, in living, intr-o pozitie din care nu prea poti sa te uiti bine la el. Este un Philips alb-negru!

    L-au avut invitat acasa doar pe Nixon, cica. Si i-au dat doar ceai…

    Saracu Nixon, a plecat si insetat si flamand de la Ceausescu de acasa. Ce barbat de stat, al nostru, nu s-a ploconit in fata lui! (aici este ironie; pentru cititorii care nu o simt in mod natural).

    Urmeaza apartamentul lui Valentin, „fizician celebru”, „fosta lui sotie a emigrat in Israel”, „are doi copii, singurii urmasi ai cuplului”, „traieste inca, modest”, „nu a venit la inaugurare”.

    Vizita continua la etaj unde pe rand se vad apartamentele lui Nicu („mort de ciroza”), a Zoei („moarta de cancer pulmonar”), a Elenei (avea un apartament de zi, al ei, unde isi facea somnul de frumusete) si a cuplului dictatorial.

    Dintr-un dulap deschis se vad rochiile ei, culori calde, nestridente, pantofi eleganti, asortati. Ea se imbraca mai bine ca el, este evident. Pijamalele ii asteapta impaturite pe patul cu cearseafuri din in si dantela. Au plapume de o persoana, nu se giugiuleau sub aceeasi plapuma, dar este o singura saltea. El dormea pe dreapta patului, ea pe stanga, iar pe canapea, pe un prospo, cei doi caini labradori.

    Urmeaza celebra baie a cuplului, de unde am vazut cu totii, la TVR, in 89 cum revolutionarii demontau robinetii. Ei bine, vDSC02462-ati inselat „Nu a furat nimeni, nimic”. „Nu sunt de aur, sunt suflati cu aur”, „O data pe an erau dusi la Monetaria Satului unde erau suflati cu cel mult un gram de aur”.

    Ati inteles, un cacatel, un gram de aur, nu doua, nu trei, nu era nici un privilegiu, oamenii erau chiar modesti, s-a inteles?

    De aici se ajunge la piece-de-resistance, garderoba, care a scapat de revolutionari (o confirmare ca s-a furat de s-a rupt, sorry Iliescu), pentru ca usa este un vitraliu, nu are maner, si revolutionarii au crezut ca da afara!

    Aici inca mai sunt rochii si costume cat sa imbraci jumatate din Bulevardul Ghencea, asta in perioada in care un barbat normal nu avea in toata viata lui mai mult de un costum si nevasta-sa, trei rochii.

    Se coboara apoi la parter unde vedem gradina de iarna, sera ale carei plante sunt cele originale, de acum 27 de ani, terasa, modelata dupa terasa lui Fidel Castro din Havana, piscina in care este o expozitie de fotografie (prima data era o expozitie cu fotografii de familie ale sotilor Ceausescu, vedeai cum venea Mos Gerila la ei, o vedeai pe soacra lui, care cica, nu statea la masa, meniurile ultra usoare tip dr. Mincu, etc, iar a doua oara vizitele lui in strainatate, oaspetii pe care i-a avut si putin context international).

    De aici afara, gradina de vara, paunii si barul decorat chiar de Elena Ceausescu, unde nu aveau alcool. „Puteti lua cate o inghetata Polar” (2 lei) este indemnul care imbie la nostalgie.

    Langa, o Carte de Oaspeti deschisa, putini oameni care au scris ceva, 3-4 pagini in cateva luni! Incerc sa scriu cateva cuvinte dar pixul pus la dispozitie este uscat! Probabil ca are pasta Flaro! Cercul se inchide si dezgustat ies afara.

    `PS. Pentru nostalgici, o vizita la Palatul Primaverii este doar o modalitate subtila de a reinprospata putin cultul personalitatii, de a scuza politica alimentara aberanta a acelor ani a Romaniei. Cat timp nu este recreat, in curtea palatului, un apartament de doua camere, cu linoleul de pe jos, geamurile prin care sufla vantul, aerul plin de monoxid de carbon de la aragazul din bucatarie, baia meschin de mica si dulapul cu cele cateva haine gri ale romanilor, cu bucataria in care trebuie expusa toata ratia de paine, zahar, ulei si faina pe care o familie o putea lua o data pe luna, nu am facut nimic. Cei care isi aduc aminte de tinerete o fac cu placere, desi le era greu, erau tineri, sanatosi, li se scula, aveau libido.

    DSC02458

     

     

     

     

     

    Sus, patul sotilor Ceausescu, lemn de nuc, vopsit, fabricat la Bucuresti. Jos, panfofi ai Leanei.

    DSC02477