Un descărcat de poveste: King’s Lynn, Anglia

    De trei zile mă chinuiesc cu un transport de hârtie.
    Marfa zici că are mâncărimi și se tot mută prin remorcă.
    Am legat-o cu nemții de față…verificat ….plecat.
    La o curbă….văd remorca că devine instantaneu…,,gravidă”!
    Umflatura din prelată se mută când pe o parte când pe alta.
    Opresc ….ore desfac prelata,rearanjez,desleg,leg,strâng…mut cu levierul paleții ,,fugiți”!
    Lac de apă… murdar că un miner cobor din trailer…bucuros că am făcut ,,ordine”.
    Mers ușurel,viteză de melc în curbe…șoferie bătrânească.
    Dar la primul sens giratoriu englezesc…iar dă să fete remorca.
    Duminică…iar aranjare,transpirare,înjurare….
    Azi luni….la primul sens giratoriu…dublă sarcina pe ambele părți.
    Nu mai opresc numai la Peterborough.
    Când vede marfa…negrul din imaginea din stînga:
    ”-Băi să bag ….ce futai!”
    Rămân tablou….și mă mai uit odată la fecioraș… ori fi ,,d’al nostru”!
    Omul bombaneste liniștit pe portugheză… din stivuitor se aude muzică latină… ba rap … portughez.
    Se uită negrul nostru la număr și zice…
    -Romania…..!
    Și continuă în engleză:
    -Nevasta mea-i româncă.
    Curios îl pun să mi-o arate. O cheamă Cozmina!
    Un înger de fată.
    -Băăă…tu ești norocos tare…ori…ai cu ce.
    Râde cu gura până la urechi..
    -Face sarmale… Auuuu ce bune sunt.
    Negrul nu se oprește din lăudat ,,my wife”!
    Mai că nu îmi vine să-l cred… dar o fâșneață cu buze că fraga trece pe lângă mine și merge la el și îi spune ceva ,,aproape”.
    El aprobă… și-mi vede privirea spionând.
    Se ,, luminează” cumva în negriciunea lui și rânjind larg îmi afișează niște dinți de fildeș și în română zice:
    -Ea este Cosmina mea.
    Fata confirmă…nezicând nimic…și mă avertizează că e problemă ,că bosul…vrea să nu descarce…paleții prea deformați.
    Negrul…se uită lung la mine….și pleacă cu stivuitorul.
    Revine rapid…descarc tot.
    Rearanjăm paleții,muncim 3 ore.
    Poveștile curg.
    Angola…războiul civil.
    Moarte ,ambiții tribale ale unor șefi bătrâni.
    Schimbarea și pacea au adus-o tinerii care au făcut socoteala că ei nu trebuie să moară pentru niște ,,moșnegi” plini de ură.
    Negrul cântă…vorbește ,dansează prin remorcă,sare jos ,urcă iar…este peste tot.
    Șeful vine să vadă ,,paguba”!
    -Totul este în regulă!
    -Care este marfă?
    Negrul îl duce la o stivă descărcată din zeci de camioane….și îi arată alți paleți…nu prea șifonați.
    Se fac poze…
    -E Ok… declară șeful acru.
    Negrul îi râde pe la spate.
    -Am lucrat cu mulți români în Portugalia. Am fost șocat…fugeau prin livezi când vedeau polițiști. Eu ca cetățean angolez aveam automat doua cetățenii ,angoleză și portugheză că am fost colonia lor… Atunci am zis că sunt albi care o duc mult mai rău decât negrii…
    -Vreau patru copii de la Cosmina…
    -Cu socrii ai vorbit?
    -Pe internet…doar…Nu am fost la România.
    Ce bucuroși ori fi mă gândeam eu, cinic.
    Dar băiatul este frumușel, vesel…comunicativ… iubăreț… Măcar nu-i musulman.
    Și uite că deja ține cu românii mai mult decât unii care se fac că nu mai știu românește.
    Iar dacă ai mici nereguli… te ard conform indicațiilor.
    Norocul meu cu negrul lui Cosmina!
    Mi-a dat actele fără imputări sau observații.
    Să ai noroc…na… că i-am uitat numele…portughez!