Pornesc hotărât dis de dimineață ,să fac o droaie de km…să fiu și eu ,, rentabil”.
Din Franța rapid ajung la Karlsruhe..și apoi ceva de încărcat …iar o tai spre Anglia..
Îmi făceam eu planu’ ca țâganu!
Nici nu plec bine și blocaj pe autostradă.
Scap cumva….rută închisă…peste munți..ocoliți ….vreo șaptezeci de km.
Fain…și dă-i cu vorbe birjărești pe ăia cu lucrările.
Trei ore …un drum de o oră patruzeci de minute.
-Asta e’…așa-i la nemți.
Și ajung la marea firmă…cu nume electronic rău…un atelier de la parterul unui complex de clădiri …noi.
-Nein!
Nu cu camion mare!
Îmi zice un ,,șăf” de cine știe ce ștampilă.
Aici cu maxim trei tone …se intră sau puțin mai mare.
…Nu descărcăm numai în hală că nu avem stivuitor.
Disperare…că bagajele au 500kg bucata și am patru în remorcă..
Și nemții săreau tot sus…dând din cap de să-și rupă gâtul nu alta.
-No mă bucuresteanule las că ăștia-s proști.
Te descarc eu.
Bucuros că aud o vorbă românească ,dau mâna cu omul și îi explic….că numai numărul e bucureștean…eu îs din Ardeal…
-No chiar bine…că i-os sas din Biertan.
-Păi io am lucrat la Mediaș și am fost la voi.
Cunoști pe cutare?
–-
Și dă-i bucurie pe sas că avem cunoștințe comune.
Dar omul nu uită de lucru.
Hai că le dau eu stivuitorul meu…eu lucrez lateral de ei la o altă firmă.
Și sasul îi cheamă,le explică,le arată……dar nemții nu pricep sau nu vor.
-Mă da’ ăștia’s bătuți în cap.
Și sasul mă dirijează pe o alee îngustă unde eu și el descărcăm marfa în parcare.
Îmi aduce și actele semnate…
-No du-te omule acasă!
Să-i vezi acum pe proști ce urlă în câteva minute.
-De ce să urle…că doar le-am dat marfa jos.
-Da’ nu le-am dus-o în hală și ei acum nu au transpalet că eu l-am dus în magazie la mine și plec acasă acum că am program scurt azi.
Mâine stau până seara la opt.Așa că azi plec iar ei o să mă caute ca pe ac.
-Mulțam de ajutor…că fără dumneata …mâine plecăm.
-Să ajungi cu bine!
L-as că și mie îmi pare bine că am putut să bat joc de …puturoși ăștia.
Și omul se urcă pe un scuter disparănd printre sutele de mașini parcate.
Nemții mă văd că plec și fac semne !
Eu le răspund cu ….Adio
În oglindă îi văd cum se cheamă uni pe alții agitându-se.
Văd ceva interesant după primul bloc.
Sasul se uită de la colț și râde singur privind spectacolul.
Aveau sașii un stil!!!!
