Este deja la a treia roată pe care mi-o dă jos și se oprește și, zâmbind tâmp cu cei mai galbeni dinți pe care i-am văzut în ultimul an, mă cheamă lângă el:
”Șurubul ăsta nu se desface și dacă îi dau cheie și îl forțez se rupe”, mă avertizează candid.
”Și eu ce să îi fac? Nu aveți un șprei cu lubrifiant?” îl intreb puțin enervat, dar la fel de candid.
”Nu, oricum nu ar merge. Nu-l pot da jos dacă nu îl forțez și nu îl forțez decât pe răspunderea dumneavoastră”.
Dau din umeri și îl las să-i ”dea cheie”. Șurubul se rupe.
”Lăsați că puteți merge și în patru”, mă asigură el.
”Dacă l-ați rupt îl înlocuiți”, îi spun și mă asigură că nu are, că nu are cum, că ei doar înlocuiesc cauciucuri, că trebuie să merg într-un service.
Încă zece minute și am gumele de vară puse, cele de iarnă în pungi și în portbagaj și pe bancheta din spate. Am terminat și convorbirea cu cei de la Coasta de Est unde o să merg să-mi schimb surubul când o să îl facă rost pentru că ”îl schimbăm dar poate durează că nu punem decât piese originale”.
Plătesc 109 lei și dau să plec, dar mă întorc după șurubul rupt. Omul nu vrea să mi-l dea că ”nu am ce face cu el” dar insist și îl iau și înțeteg: fusese înfiletat greșit! Dorelul celălalt, care în noiembrie mi-a pus cauciucurile de iarnă, nu s-a obosit să înfileteze cu mâna șuruburile înainte să le înfileteze cu pistolul cu aer și punându-l strâmb de la bun început l-a distrus!
Dar nu e vina lui că s-a rupt, dorelul nou s-a asigurat că îl rupe pe ”răspunderea clientului”.
Mulțumesc Autovariant! Cu oameni ca voi simt cu adevărat că m-am întors acasă! (Ocazie cu care spun că cei care sunteți plecați stați liniștiți pe unde sânteți că stați bine!