Ziua Republicii

Dupa emotia  funeraliilor regale ne-am revenit in normalitatea noastra republicana. Cu gustul amar al desteptarii dintr-un vis cu printi si printese dar cu  perspectiva unor sarbatori in care eram convinsi ca vom deveni mai buni,  aproape ca am uitat complet unde ne aflam.  Decorul de vis al ritualurilor regale nu se termina cu un deznodamant pe masura. Cenusareasa nu are sansa de a proba pantoful fiindca intre timp o persoana mai flexibila si l-a adjudecat. In loc sa se pastreze linistea cuvenita momentului, patruzeci de hoti isi dedica melodii de liberare din puscarie, lor si sefilor. Pasarea Phoenix a bunui simt este fripta cu insistenta. Ferma animalelor zboara prin parlament. Si nici porcii nu mai sunt porci (prin lege).

Mostenim o forma de guvernamant pentru care alte natiuni si-au varsat sangele sa o obtina. Dar daca tot suntem nostalgic regalisti (dupa ultimele evenimente) ne concentram pe taiatul porcului si uitam voit de 30 decembrie (apropo de porc, era o rima candva …de Craciun/este porcul cel mai bun).  Republicanul Iliescu nu zice nimic la aniversarea a 70 de ani de la Proclamarea Republicii din motive… de sanatate. Iar presedintele PSD se gandeste sa institutionalizeze casa regala. Pare de inteles din perspectiva unui baron (de baron). Probabil il fascineaza idea de a fi pe viata deasupra legii.

De ce nu sarbatorim cumva conceptual de “republica”? Republica este forma suprema a civismului si solidaritatii nationale. Este masura maturitatii unei natiuni (civilizate, altruiste si vigilente) care nu are nevoie de alte garantii pentru a se autoregla ca sa raspunda nevoilor propriului popor .  Este acel matrix care ne lasa sa visam fara sa ne pierdem speranta. Intradevar asta ar trebui sa fie si la noi.

Ne-am trezit republicani fiindca in 1947 regele era ultima piedeca in procesul concertat de dezintegrare a societatii. Cosmarul unui arbitru impartial este teama permanenta a politicii dambovitene. Ce ne facem daca  scheletele din dulap nu vor putea fi considerate trofee ci capete de acuzare? Stimati posesori – Atentie maxima! Strict istoric ne aflam la a treia republica: prima fiind cea populara a lui Dej (R.P.R.), a doua socialista (R.S.R. cu tovarasu) si a treia fara pretentii de nume de tara tot a lui tovarasu, dar Iliescu (bun inceput). Oricum nu prea conteaza:  traiasca republica si dreptul suveran al alesilor de a decide binele si raul (pe baza votului de incredere primit).

Decembrie 1947:  romanii nu stiau ca dupa un an de la alegerile in care comunistii au luat puterea (19.11.1946) era exact momentul de neatentie de care aveau  nevoie hotii ca sa loveasca statul de drept. Intr-o societate ravasita de un razboi devastator si in plina ocupatie sovietica romanii reinvatau sa petreaca  Craciunul. Exact intr-un moment de “neatentie” politica oficiala devenea eliberarea poporului de sub jugul  burghezo-mosieresc prin inlaturarea capului statului represiv. Societatea era bulversata  cu proiecte de legi triumfaliste: stabilizare monetara, reforma agrara, alfabetizare, electrificare, planificari, dezvoltare locala, drumuri si tunele. Popor suveran! Asaltul la constinta era devastator. Nevoia unui respiro de Sfintele Sarbatori a fost perfect speculata de ticalosii numit generic „comunisti”.

La 70 de ani din nou nu mai e nimic sfant, nimic “batut in cuie”. De exact un an se duce o lupta incredibila pentru justitie. Egaliatea intre oameni este pusa sub semnul intrebarii. 100% cinstit inseamna  de cand e lumea  0% necinstit.  Pragul de cinste nu exista. Dreptatea se da automat cinstitului. De ce ar sarbatori politicienii nostri o republica in care democratia ar trebui  sa fie domnia dreptatii prin lege : dura lex sed lex. Probabil ca spera ca isi vor albi petele. Insa nu isi dau seama ca injustita ramane injustitie. Iar stresul lor actual pe tema responsabilitatii magistratilor va fi urmata intr-o buna zi de responsabilitarea alesului. Si cineva va trebui sa explice cum e cu anumite modificari hilare. Fiindca exact aici e problema: si vis pacem, cole iustitiam.

La 30 decembrie 1947 comunistii nu si-au dorit decat sa poata sa schimbe legile pentru a impartii ei dreptatea –nu si-au dorit  republica ci dreptul de dezmat judiciar ce se deschidea prin plecarea regelui. Si au facut-o dupa aceeasi metoda ca si urmasii lor care ar trebui sa o cinsteasca.

30 Decembrie este sarbatoarea apogeului „noaptea ca hotii“.

1 COMENTARIU

  1. Și când te gândești că toate aceste grozăvii se întâmplă în UE, ce-i drept, mai la margine, dar totuși, și în cadrul alianței NATO, apărătoarea valorilor occidentale în general și a suveranității noastre în special! Oare ne mai suportă mult frații noștrii mai mari? Sau așa o fi și la ei? Eu am învățat că hoția și corupția au inventat-o comuniștii.

Comments are closed.