Dezbaterile politice televizate reprezinta probabil fenomenul media cel mai vizibil al zilelor noastre. Piata notorietatilor pare atat de subtire incat observi ca unii invitati sunt asteptati “din moment in moment” sa se alature intr-un studio discutiei dar ei inca isi expun parerile pe alt post. Oamenii de televiziune de la Tuca incoace cultiva talk-show-ul de genul “dat cu parerea”. La noi invitatul trebuie sa fie uman, sa isi exprime nesiguranta, sa afle in direct detalii si sa isi ajusteze opinia.
Acest fenoment cultural incearca sa isi impuna peste tot stilul: chiar si presedintele ar trebui – dupa unii – sa apara public si sa explice asa, pe intelesul tuturor, ce e cu casa respectiva, de ce nu a numit-o pe Sevil, de ce doarme sau de ce se implica.
Interviul sau comunicatul de presa este disecat la nesfarsit, interpretat adesea meschin si partizan in numele unui auditoriu oricum fidelizat.
Speranta ca cei 40-50 de oameni omniprezenti in studiouri vor capta atentia publicului larg e derizorie. Grila de televiziune este de ani buni desueta. Cu exceptia evenimentelor majore stirile nu mai vin prin intermediul micului ecran. Stiu oameni seriosi care la alegerile prezidentiale se uitau la televiziunile “lui Ponta” doar sa vada mutrele alungite ale perdantilor. Ne aflam in era post manipulare TV. Asa cum in urma cu doua sute de ani tot prin schimbare de mentalitate, limba franceza a dus la ruperea traditiilor fanariote din Principate, social media arunca acum in aer cutumele politice traditionale si este in primul rand dusmanul devastator al talk-show-ului politic.
Nimeni nu mai poate fi convingator atata timp cat are un pedigree indoielnic (discutia de familie e deja notorie in fata televizoruli: interesant, cine îi ăsta?..ma uit pe telefon..eei..un hot de-al lui…implicat in…si canalul se schimba fara comentarii).
Singurii consumatori captivi raman asa- zisii “analfabeti IT” sau “computer-legastenici”. “Mintiti poporul cu televizorul” e deja o chestiune depasita. Individul mileniului trei pur si simplu nu doar observa ci chiar traieste evenimentele de pe pozitia de martor distant si critic. Facand un slalom destul de simplu printre fake-news, din trei clipuri virale stii exact cu cine ai de-a face intr-o stire soc-soc-soc, vezi comentariile unor oameni in care ai incredere si esti sigur ca sursele sunt plauzibile.
Totusi in 2016 ne-au mintit rau de tot. S-au ascuns dupa o doctrina de masa, poate cea mai idilica pentru o societate bolnava de saracie. Insa nu era deajuns. Trebuiau cumva anihilati cei care vor sa traiasca nu doar sa supravietuiasca. Principala modalitate de a adormi spiritul unei comunitati in conditiile unei drepte disolute este de a o asigura ca totul in politica este predictibil, usor corectabil, generos chiar, plictisitor si neinteresant.
Au facut-o prin talk-show-uri sforaitoare la care nici macar social media nu mai reactiona. Aceasta este capcana cu care ne-au prins. Si insista sa ne convinga, desi, se pare ca cei mai activi producatori de talk-show isi pierd incasarile din publicitate.
Cineva inca ii stimuleaza in aceasta directie. Fiindca spera ca reteta traditionala inca functioneaza. Dar e gata si faza asta. Internetul nu iarta, retine tot, spune tot. Iar societatea se formeaza in mare masura in internet cloud. Si cand nu e cu capul in nori, nu greseste.
