Este o mare greșeală să-l consideri pe românul majoritar pesedist, rasist, intolerant, homofob, prietenul penalilor sau fundamentalist-tradiționalist ortodox. Pentru că nici vorbă de așa ceva. Marea bubă a românului este mentalitatea de clan.
Proba inatacabilă care a amuțit propaganda a venit în aceste zile. Imediat cum a apărut un homosexual din clanul lui, românul a devenit tolerant cu homosexualul „lui”. Rău este numai homosexualul celorlalți. Aproape că ar fi de acord cu căsătoriile homosexuale, dar numai între preoții ortodocși, dacă se poate, și numai între oamenii de bine, familiști, cu nevastă și copii. Să fie bine să nu fie rău.
Foarte pornit împotriva țiganilor, același român de clan, devine orb când un etnic rom avansează ierarhic pe scara clanului său, bunăoară demnitar din partea PSD. Ba chiar dă lecții de toleranță față de minorități.
Misoginul universului, românul de clan acceptă să fie condus la bătaie de joc de niște curci cu IQ de bibilică. Cu condiția să aibă girul bulibașei, să-i spună ce-i place să audă, să nege ce nu-i place lui să audă și să fie, evident, formal sau informal, de la el din clan.
Cu penalii e deja ultrafumată. Vehemenți față de penalii lui Băsescu și indignați de abuzul politic asupra penalilor pesediști.
Este important să ținem seama de acest mecanism bolnav de gândire și poziționare pentru că de 27 de ani PSD-ul pe el mizează și de aceea își asigură constant 30% în alegeri. După care își bagă picioarele în ei.
