August. Romania se schimba structural. Cu toate eforturile de a revigora miscarea de strada rezultatele sunt modeste. Apelul la diaspora – care va veni sa faca ordine – pare mult prea romantic pentru vremurile pragmatice in care traim. Caderea guvernului? Alegeri anticipate? Cu cine? Pentru un rezultat notabil, Eteria are nevoie de un leader carismatic (un nou Marian Munteanu) si un program scurt si concis bazat pe valorile de bun simt incalcate flagrant de incorigibilul guvern Dragnea. Asteptarile diasporei de la societatea civila din tara au fost demult depasite (in directia deziluziei) – incet dar sigur se instaleaza lehamitea. Ca si la alegerile parlamentare din 2016 cand se punea problema „ nu am cu cine sa votez“ acum bantuie dilema „pentru cine sa iti bati capul? Aproape tot ce era bun a plecat afara! Au mai ramas doar pensionarii, lenesii si cei care oricum se descurca“.
Marirea pensilor si cresterea unor salarii au generat in tara optimism (uneori chiar isteric) si o liniste vinovata (bine mai vine un ban in plus, eu acuma traiesc – da-le naibi de autostrazi). Argumentele macroeconomice si profetiile inflationiste nu conving usor. Unanimitate nu exista. Viitorul e imprevizibil. Scarpe diem. Lipseste scanteia care ar pune masele in miscare. Chiar si incoerenta mesajului mobilizator adresat diasporei naste neincredere. Nu se stie exact cine face chemarea si pentru ce? „Alegeri anticipate” e mult prea hard iar #farapenali mult prea soft. Meetingul diasporei contine totusi un magnet important: nostalgia protestelor sincere din anii tranzitiei (a celor atunci mai tineri si mai idealisti).
Poantele cu Veorica au bagatelizat indignare. Apelurile virulente, in care diasporei i se explica de ce e nevoie sa se organizeze, dublate de clipurile si pozele virale in care diversi glumeti transmit aceeasi urare PSD-ului, au pozitionat protestul in zona contemplativa (sa vedem ce va mai iesi).
Gestul soferului „suedez“ a plasat dezbaterea in situatia clasica: lose/lose. Conflictul intre imoral si ilegal declasat de un domn din occident, tatal unui copil de opt ani aflat in masina, al carui protest seamana prea mult cu protestele adolescentine ale USR din Parlament a schimbat paradigma. Planificata miscarea de strada nu mai are nobletea unui Gandhi colectiv. Incultura sfidatoare afisata de guvern si-a gasit raspunsul suburban radical, ceea ce intradevar unora inca le mai alimenteaza speranta unei explozii (intarziate) a mamaligii – defapt accepta violenta de limbaj bazandu-se fals pe argumentul insuficient al nivelului scazut impus de PSD: revolutia pasnica condusa de Gandhi a avut succes doar fiindca interlocutorii au fost elita britanica si nu cea din Teleorman.
Pare anacronic dar: Romania mai e PSD, mai e condusa de aceeasi echipa/persoana care isi pune imperturbabil in aplicare planurile. Romania mai e PSD si va mai fi atata timp cat nu exista alternativa. Team-urile lui Orban si Basescu nu conving. USR si-a pierdut imaginea de neprihaniti prin mazilirea lui Nicusor Dan. Ciolos a incercat prea timid ceva dar esecul lui a insemnat succesul PSD in alegeri. Minoritatile surprind. Cine ar putea fi capabil sa se urce pe valul m_psd si sa ii dea forma civica? Romania va ramane PSD iar singura speranta pentru romanii din Romania ramane tot reformarea PSD, prin scoaterea in fata a unor oameni de bun simt si re-europenizarea discursului. Acesti oameni sigur exista – suficienti ca sa formeze o echipa respectabila in perspectiva 2019. Restul e spectacol: visul unei nopti de vara in care spiridusii vorbesc foarte murdar.
Drumul spre casa in vara 2018 este altfel. Diaspora inspira teama celor care se simt bagati in seama de guvern: „eu nu stiu daca au furat, dar ce? au luat de la mine? astia macar ne-au dat si nou nu ca ceilalti”. Cel mai trist este ca se inmultesc zvonurile legate de represalii din partea autoritatilor romane impotriva a tot ce insemana diaspora si „masini cu numere straine“. Teama de controale „de rutina“, radare „inteligent plasate“, sicane, institutii inchise, personal insuficient din cauze de libere si „concediu de Sf. Maria de la guvern”, cozi interminabile, conditii proaste in salile de asteptare etc. au inceput sa genereze nervozitate si neincredere. Cei mai periculosi sunt functionarii zelosi care vor sa-si arate atasament fata de sef, institutie, partid si o vor face enervand diasporenii. Probabil ca singura solutie de a contracara posibilelor abuzuri este „share” tot ce poate surprinde dashcams, telefoane, camere video. Speram sa nu fie cazul. Bun venit acasa!
Romania mai e PSD.
