Nemtii isi identifica partidele prin culori. Negru: crestin democratii (mai mult sau mai putin oficial), rosu: socialisti (inclusiv social-democratii), galben: liberalii, verde: verzii, albastru: alternativa conservatoare (AfD) etc. La noi, la romani, doar rosu ne spune ceva (de la patrulaterul rosu la ciuma rosie) – de restul am putea spune ca sunt aproape incolori. Revenind la Germania, victoria crestin democratilor (Angela Merkel) si refuzul fostilor colegi de coalitie (SPD – Manfred Schulz) de a forma o majoritate, a facut loc singurei variante viabile de a obtine o majoritate parlamentara: Uniunea CDU-CSU+Ecologistii+Liberalii supranumita coalitia Jamaica prin similitudinea cu drapelul acestei tari (negru, verde, galben).
Aritmetica postelectorala i-a obligat pe cei trei sa demareze negocierile (din datorie si respect pentru electorat) desi din start se intrevedeau mari dificultati din cauza diferentelor doctrinare imense – un termen plauzibil pentru investirea eventualului guvern ar fi fost Craciunul. De retinut la Bucuresti – un program serios de guvernare se negociaza la vedere timp de 3 luni – din cauza diferentelor doctrinare!
Spre deosebire de monocolorii din Romania, politicienii germani sunt foarte predictibili – cu alte cuvinte se tin de programul pentru care au fost votati de cetateni. Tandemul deja consacrat (CDU-CSU)+FDP era obligat sa se discute cu ecologistii pe teme extrem de sensibile. De aici a aparut si marea dilema in ceea ce priveste sansele atingerii unui compromis pe subiectele definitorii. Si totusi zilnic erau raportate progrese in procesul dificil de negociere. Principalele teme pentru care verzii nu se potriveau cu “restul” (in special cu CSU si FDP) erau emisiile de CO2 , alocarea de fonduri pentru mediu, productia si exportul de armament, energia neconventionala si in mod special politica fata de refugiati (FDP militeaza pentru o politica de selectare a imigrantintilor bazata pe punctaj dupa modelul canadian). Faptul ca liberalii (FDP) au sistat negocierile in sensul renuntarii totale la solutia Jamaica a zguduit Germania. Sansele (docamdata minime) ca Angela Merkel sa nu mai fie cancelar ar putea creste nervozitatea burselor si automat ar pune economia intr-o situatie noua. Seismul de la Berlin poate genera bascularea defavorabila a conjuncturii economice avantajoase. In mod sigur prin persoana d-nei Merkel nu doar Germania ci si Europa isi pierde un punct de stabilitate. Intrebarea este cine castiga din acest joc riscant. Cand pierde Europa – se zice – castiga Rusia. Intamplator imi amintesc o stire care atunci parea destul de neinteresanta pentru electorat: FDP milita in campania electorala, printre altele, pentru declararea conflictului din Crimeea ca drept inghetat si reluarea schimburilor economice cu Rusia. Iesirea FDP din constructia guvernamentala demoleaza astfel de speculatii (traditional FDP ocupa postul de ministru de externe – exemplul de notorietate fiind Hans-Dietrich Genscher). De ce face totusi FDP acest gest extrem? Fiindca a fost taxat de electorat si a stat ultimii patru ani in afara parlamentului – timp in care a luat pulsul societatii. Cu promisiunile nu te joci! Declaratia presedintelui FDP Christian Lindner „Es ist besser, nicht zu regieren, als falsch zu regieren” (mai bine sa nu guvernezi decat sa guvernezi gresit) este semnalul insanatosirii vietii politice. Fripturismul pierde in fata principiilor? Costurile sunt imense insa rezultatul poate fi recuplarea clasei politice cu societatea. Un guvern minoritar pare greu de anticipat. Spectrul alegerilor repetate da impresia unei Germanii slabite – locomotiva Europei pare sa mearga cu frana trasa. Repararea din mers sau retragerea la depou pentru reparatii si update-uri pare inevitabila. Vagoanele din spate se clatina.
La Bucuresti, Tariceanu il ataca pe Iohannis.