In campania electorala din 2014 am fost instinctiv tentat sa consider replica „Ghinion!“ neinspirata (probabil subiectul m-a sensibilizat: case/meditatii/salarii cadre didactice). Treptat am inceput sa ii gasesc nuantele acestui cuvant. Plecand de la DEX (nenoroc, nesansa) replica pare ceva mai umana – in nici un caz sfidatoare. Si totusi mie nu imi suna altfel: la noi la Sibiu cand spui de cineva ca a avut ghinion automat apare un sentiment de compasiune: respectivul se califica pentru o anumita conjunctura favorabila insa factori externi independenti de el i-au anulat sansele. In general, dupa o poveste cu un ghinionist, apare la Sibiu si compasiune: “saracu` ca ii baiat asa de bun”.
Pe langa faptule ca presedintele Iohannis este sibian mai e si german. In germana “Pech gehabt” sau simplu “Pech” este acceptarea unei situatii defavorabile care nu mai comporta discutii si este un final pozitiv al unei teme.
Cam atat despre istorie. Totusi in plan personal am avut nevoie de timp sa imi clarific de ce in subconstient, acest cuvant banal, imi da un sentiment de lipsa de speranta. Da, el e vinovatul: Ilici, Bunicuta, Nelu Cotrocelu … adica: Iliescu.
Independent de vointa mea, mi-a decis destinul mi-a intinat idealurile social-democratiei si mi-a plantat in fata oameni care nu rezoneaza cu mine. Acum romanii sunt din nou bulversati de ghinionul care ii paste, cativa din acei oameni crescuti de Iliescu nu au rezistat in parlament la discursul presedintelui. Nu era discursul iliescian plictisitor si predictibil pe care il visau ei asa ca s-au ridicat pur si simplu ostentativ si au plecat. Klaus Iohannis le-a spus simplu: Ati obosit deja? Ghinion….defapt Ghinion Iliescu.