FEMEI. BĂRBAȚI.
de Miriam Mircea @miriammircea
- Căutarea feminității este fără perdea.
În timp ce frumusețea este ușor de înțeles și nu are nevoie de explicații suplimentare, feminitatea este mai complicată.
Femeile feminine comunică în mod mai natural cu bărbații decât acele femei care sunt crescute într-o cultură lipsită de roluri de gen definite clar. Mai mult, o femeie feminină este de fapt confortabilă fiind feminină. Ea vede feminitatea ca pe un bun valoros, care face parte în mod corespunzător din ceea ce este, un bun care este menit să fie sărbătorit și folosit în loc de o datorie care ar trebui să fie redusă și chiar compensată.
Nici nu e de mirare că suntem o societate de pudici, fără educație sexuală, la cât ne este de greu măcar să acceptăm când altcineva își exprimă viziunea asupra sexualității, fără să roșim, fără să întoarcem privirea sau să plecăm capul. Sau mai rău, să comitem agresiuni verbale din cauza incapabilității de a pricepe că nu toți trebuie să iubească precum o facem noi.
Aveam colegi de vârsta mea care rânjeau ca niște băieței de școală primară când se hlizeau la fotografii frumoase cu nuduri de femei, de parcă ar fi deopotrivă curioși și rușinați când li se arată o pereche de sâni.
Feminitatea fascinează. Este magnetică.
E mai mult decât a purta tocuri înalte, decolteuri adânci sau machiaj strident. E o stare care trebuie să vină din interior.
2. Frumusețe Versus feminitate?
Theodore Roosevelt a spus: “Comparația este hoțul fericirii”.
Ei bine, nu în acest caz. In general, nu ne comparam cu nimeni, dacă dorim să ne păstrăm calea și liniștea interioară.
Primesc cu mult drag și des un fel de compliment comparație între superba Monica Bellucci și mine. Interesant cum mă văd unii.
Dar această remarcă bine voită nu mă definește. Eu sunt foarte fericită in pielea mea, însă ca orice femeie, sunt încântată de complimente și aprecieri.
Nimic bun nu se poate măsura sau cataloga.
Frumusețea este, in mare măsură, subiectivă.
Feminitatea, nu.
3. Let’s try this in English.
*Sigmund Freud, Ernest Jones’ Sigmund Freud: “Life and Work” *
“The great question that has never been answered, and which I have not yet been able to answer, despite my thirty years of research into the feminine soul, is “What does a woman want?”
Freud believed dreams represented a disguised fulfillment of a repressed wish. He believed that studying dreams provided the easiest road to understanding of the unconscious activities of the mind.
His theories state that dreams have two parts: a manifested content, which is the remembered dream after we wake, and a latent content, or the dream that we do not remember which is considered part of the unconscious.
4.Iubirea de sine = arta feminității conștiente
Câteva mituri despre iubirea de sine:
– Este adevărat, afirmatiile pozitive ajută, dar numai dacă sunt completate de înlocuirea permanentă și constantă a oricăror tendințe de depreciere de sine și gândire fatalistă prin cultivarea perseverentă a atitudinii optimiste față de viață și persoana ei/lui.
– rochiile, schimbările de look, augmentarea trupului etc au o conexiune destul de mică cu iubirea de sine, pentru că izvorăsc adesea, in mod inconștient, tocmai din respingerea sinelui.
– bunurile materiale, statutul social, faptul că te simți și că te faci util(ă) pot însemna sau nu că te iubești, apreciezi și respecți: depinde foarte mult dacă vrei să înlocuiești altceva ce îți lipsește, să acoperi un gol sau te bucuri cu sinceritate de ceea ce viața are de oferit.
BĂRBAȚII
Cum văd eu masculinitatea, trecută și prezentă?
Am citit câte ceva din “The Men’s Bibliography”, o culegere extensivă despre acest subiect, scrisă de Michael Flood in 1992, dar revizuită in 2021. Presupun că noile mentalități își puseseră amprenta asupra conceptelor considerate demodate și “ofensatoare”.
Într-un sens mai general, masculinitatea tradițională este văzută drept un set de calități, comportamente și roluri asociate bărbaților, precum duritatea, forța, curajul, independența, conducerea și asertivitatea.
Eu una, susțin, dacă pot spune așa, toate aceste atribute, atâta vreme cât sunt in echilibru cu sănătatea mintala a bărbatului.
Conform Wikipedia : “Masculinitatea (numită și bărbăție) este un set de atribute, comportamente și roluri asociate cu băieții și bărbații”. Deși masculinitatea este construită social, majoritatea sociologilor consideră că biologia joacă un anumit rol.
În ce măsură masculinitatea este influențată biologic sau social este supus dezbaterii.
Se distinge de definiția sexului biologic masculin, deoarece atât bărbații, cât și femeile pot prezenta trăsături masculine.
Aspecte: machismo, virilitate, menționând doar câteva. Ergo, bărbații sunt complecși.
Meciul sexelor e dur in România și global.
În urmă cu 90 si ceva de ani era câștigat dreptul femeilor la vot, iar una dintre purtătoarele stindardului feminismului românesc, Calypso Botez, spunea așa: „Noi, româncele din Regatul vechi, prin Codul Napoleon, care ne cîrmuieşte, sîntem clasate aşa cum a hotărît Eliade Rădulescu la 1866; între copii, minori, nebuni şi idioţi. Nu ne putem administra bunurile, nu putem face nici un act fără autorizaţia bărbatului, nu ne putem creşte copiii cum vrem, nu putem dispune de nici un lucru din casa noastră, după voie, căci legea presupune că în casa unde este un bărbat, totul este al lui. Într-un cuvînt, femeia se mişcă numai după bagheta magică a autorităţii maritale”.
În mod tradițional, în trecut masculinitatea era privită drept o soluție unică și eficientă în toate situațiile. Existența acesteia s-a bazat pe un consens general despre modul în care bărbații trebuiau să se comporte și să acționeze în societate. Ei erau protectorii grupului și furnizorii de hrană.
In România, mulți bărbați au fost crescuți și educați într-un mediu mai dur, în care nu au fost încurajați ori li s-a spus să nu își exprime emoțiile. Acest stil de creștere și de educație a facilitat însă apariția conceptului greșit al masculinității și al învelișului dur și de neclintit cu care aleg să se afișeze majoritatea dintre aceștia.
Fiecare bărbat are o viziune subiectiva a propriei masculinitati. Se vehiculează extensiv conceptul de “mascul alfa”, fără a se înțelege deloc ca nu e vorba de a fi alfa, beta, sau alte litere grecești, ci de a fi o persoana integra, cu respect, valori și etica.
5. Eminovici
“Sunt ceea ce sunt. Și dacă ceea ce sunt nu e de ajuns pentru cineva, atunci, acel cineva nu e de ajuns pentru mine.” ~ Mihai Eminescu
Frumoasă, elegantă, distinsă, profundă, plină de viață, adeseori neînteleasă, hulită, alungată, criticată – Pasiunea rămîne cea mai de preț comoară a fiecăruia dintre noi. Pasiunea este ceea ce ne însuflețește.
Pasiunea ne face să acționăm ca întreg, să acționăm cu tot sufletul în ceea ce avem de făcut, să fim mereu cu totul în noi înșine. Pasiunea adună la un loc tot ceea ce suntem și face să se manifeste armonios fiecare plan al ființei.
Chiar dacă oamenii pasionali par a fi ușor „plecați de acasă” ei sînt de fapt singurii cu adevărat “ACASĂ” și sînt totodată toată savoarea vieții, avînd darul de a-i molipsi cu bucurie și poftă de a trăi pe toti ceilalți din jurul lor.
*Articol scris din gânduri personale, experiențe și internet.
