Euro-Vision 2018

    Teoretic, European Song Contest este un concurs de earworm-uri la care se adauga prezenta scenica, micile efecte artistice,  coregrafie etc.  pentru a face vedetele nationale cat mai vizibile dar si pentru a da culoare show-ului international.

    Fiind considerat cel mai mediatizat concurs de gen din lume, evident, aparentele unei competitii fair play nu pot ignorate. Astfel, sansele unei deziluzii cresc exponential cu sperantele investite. Sa uitam partea cu reprezentativitatea unei natiuni in ceea ce priveste forma si mesajul. La Eurovision se participa ca sa se adune voturi. Reprezentarea este in sine o problema: neparticiparea la tele-voting-ul national inseamna implicit acceptarea opiniei altora (cunoastem).

    Cand 3277 „ romani spun ca” melodia „”Goodbye” ar avea ceva sanse sa castige acest concurs iar aceasta nici macar nu se califica in finala undeva ceva nu mai e OK. Problema e la noi: Suntem o natiune de afoni? Selectia este nereprezentativa,  subiectiva, corupta? Sau problema e la ei:  Nu ne place mai nimeni in Europa – deci nu ne voteaza? Ii deranjam noi cu stilul nostru? Suntem chiar asa diferiti la gustiri? Cand ceva iese atat de vizibil din tiparele logicii imediate isi face locul teoria conspiratiei. Suspiciunea manipularii ESC bantuie Europa de foarte multi ani.

    Poate cea mai muzicala natiune – Italia s-a retras de mai multe ori din competitie (ultima data  – in 2011 revenise dupa 14 ani de absenta). Germania satula sa apere ultimul loc exact in momentul in care ameninta ca se va retrage a castigat din nou in 2010 dupa care a reinceput caderea: ultimii trei ani osciland pe locurile (25-26-27) – culmea in 2018: locul 4 (!).

    Lipsa unei minime decente uneori in aprecierea melodiilor  parea sa se rezume la niste interese locale: Grecia-Cipru, ex- iugoslavii, ex-sovieticii, Romania-Moldova, nordicii. Totusi, argumentele simpatiilor regionale nu sunt suficiente pentru a propulsa pe primul loc o anumita tara. La sursa de puncte trebuie adaugat si  rolul interesant jucat de diaspora, care atunci cand este bine activata si motivata  isi voteaza tara mama indiferent de prestatie.

    Diferenta uneori uluitoare intre televoting si juriu intareste argumentul ca votul publicului este  de fapt un vot emotional. Prin faptul ca in astfel de conditii exista doar posibilitatea votului „pro” rezultatul este defapt expresia succesului numeric la public a  unui anumit tip mesaj. Oricum febra anuntarii punctajului este remarcabila  „ Hi…xxx  is calling, thank you for the great show” „and..our 12 points go to” ceea ce duce inevitabil la popularizarea masiva a interpretilor de pe locurile fruntase si la emotii colective indescriptible pentru tarile lor.  Impactul  emotional scoate un anumit segment de public din letargie si il face sa voteze.

    In functie de concurent se mobilizeaza diverse grupuri de telespectatori. Probabil una din cele mai memorabile victorii a fost cea a interpretei Conchita Wurst (un simbol de nonconformism pana astazi). Aici trebuie subliniat aspectul socio-politic al televotingului declansat de sensibilitatea crescuta a  publicului la anumite informatii din media acelui moment. Presa de toate felurile poate da tonul si  creste simpatia pentru o anumita tema indiferent de tara si invers fata de tara indiferent de tema. Mesajul poate fi interpretat de castigator ca solidaritate populara paneuropeana pentru situatia prezentata:  Ucraina, aflata in plin razboi, in mod sigur a simtit in 2016 acest lucru (Turcia in 2004 avea aspiratii europene , Serbia, in 2004, vroia sa uite razboiul iugoslav).  Politizarea mesajului prin interpretarea fiecarui vot in parte poate duce inclusiv la concluzii paranoice. Faptul ca publicul plateste pentru fiecare vot un filtru important pentru a considera procesul ca  un act suficient de responsabil.

    Victoria Israelului este indiscutabil plina de valente. In primul rand mesajul antidiscriminare, aspectul non-conformist al interpretei, stilul – totul pare foarte adecvat vremurilor noastre. Revenind la votul emotional: au fost suficiente aceste elemente pentru a o propulsa in top? Au fost campanii bine organizate pentru a motiva telespectatorii sa voteze pentru Israel?  E vorba din nou de super-consultantii israelieni si firmele lor de lobby? Cert este ca presa internationala a reactionat la aluzia ca viitorul ESG va avea loc in capitala Israelului: Ierusalim. Situatia speciala din zona este arhicunoscuta si arhi interpretata.

    Dimensiunea conflictului  este data de prezenta permanenta in buletinele de stiri. Geografia este pusa in umbra de istorie, religie si traditie. Daca ar fi sa ne raportam la unele dimensiuni ceva mai palpabile si am privi harta Romaniei am putea lua in considerare trei judete din vestul tarii: Caras-Severin, Timis si Arad. Pentru a pastra imaginea hartii observam cum judetul Arad este impartit de Mures. Ne inchipui ca Muresul ar fi Iordanul. Strict matematic: suma suprafetei judetului CS si TM plus partea de sud a AR pana la Mures este cam tot Israelul iar restul judetului AR (la nord de Mures) ar fi Teritoriile Autonome Palestiniene. Cam la acest ordin de marime  se afla nivelul teritorial despre care vorbim (cu o oarecare aproximare). Pare incredibil cate se intampla pe aceasta bucata relativ redusa de pamant. Insa dimensiunea adevarata este data de importanta data acestei zone – legatura sentimentala extrem de sensibila ce animeaza  adeptii celor trei religii care se intalnesc in acest loc pe care au tot dreptul sa il considere ca loc sfant. Diferenta colosala intre realitatea geo-matematica si insemnatatea geo-politica este masura lucrurilor pentru cei care inca minimalizeaza aspectul religios al contemporaneitatii.

    Istoria acestui conflict este defapt o parte fundamentala din istoria universala. In plina campanie pentru recunostere de jure a capitalei Ierusalim publicul activ european a facut un gest de apreciere a unei valori artistice israeliene. Vorbim despre un grup masiv de public european, acei oameni care nu „accepta implicit opiniile altora” ci iau parte  la procesul decizional. Ce i-a determinat? Poate melodia, poate mesajul, poate o recuperare morala sau poate doar o reactie de moment.

    Receptivitatea ridicata la prestatia artistei din Israel  poate avea o explicatie in memoria colectiva. Este greu de crezut ca votul in sine are valente pur artistice si este scos din contextul actual extrem de incordat. Poate ca acesta este momentul european,  UE are un argument in plus pentru a se implica mai vocal  in medierea actualei situatii. Definirea statutului Ierusalimului era planificata ca o etapa ulterioara clarificarii diferendului israelo-palestinian (de aici apare si blocajul diplomatic – intreg procesul de pace fiind astfel bulversat). Rusia accepta deja din aprilie 2017 ca Ierusalimul <de vest> sa aiba statutul de  capitala.

    Determinarea Israelului si a SUA este atat de mare incat doar  implicarea UE va putea evita o ruptura suplimentara in lumea occidentala iar in zona, o mare tragedie.  Intradevar este greu de vazut acum o solutie de compromis care sa impace toate partile. Palestinienii (si in general musulmanii) trebuie cumva multumiti fiindca drumul Israelului este ireversibil: dupa SUA, ambasada Guatemala revine la Ierusalim, Filipine si-a anuntat intentia de a se muta – treptat va deveni o practica (in trecut au fost prezente  aici 16 ambasade incluzand Olanda, Chile etc. – in acest moment isi desfasoara activitatea 6 consulate generale si 15 consulate, inclusiv cel al Romaniei). Mutarea unei ambasade reprezinta un gest simbolic care se abordeaza luand in calcul toate implicatiile si oferind explicatii clare partilor (eventual si solutii de compromis).

    Romania  canta fals – pe mai multe voci  – probabil va ajunge in final in situatia de la Eurovision 2018: prima sub linie pe lista tarilor care conteaza. Fiindca la ESG vorbim de un vot exclusiv pozitiv si emotional  este firesc ca  Moldova (12) si Ungaria (10) sa aiba o sustinere puternica din Romania. Trebuie insa amintit ca: publicul roman a acordat 8 puncte Israelului.

    Dincolo de interpretari: in mod sigur Netta Barzilai a facut un imens cadou  de suflet concetatenilor sai cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la proclamarea statului Israel. Felicitari!