Din viața și necazurile lui moș Filaret

    Moș Filaret are 87 de ani și se plictisește. Dacă știa că bătrânețea e atât de plictisitoare, avea grijă să moară de tânăr. Sau cel puțin așa îi spune Emiliei, nevasta-sa de a doua, care e mai tânăra ca el cu 9 ani. El ar avea chef să cosească. Îi este dor să simtă cum se culcă iarba la picioarele lui. Era cosaș zdravăn când era tânăr! Singur dovedea un hectar dacă era înnorat. Dacă era soare, nu putea că îl înmuia căldura. A tot cosit până pe la 85 de ani. De doi ani, coasa ruginește în șură și el în casă. Hai că mai iese până la poartă, o dată pe săptămână se duce la magazin, dar cam atât. A încercat în toamnă să taie niște găteje, dar prea l-au durut încheieturile. Atunci a înțeles că nu mai are multă vlagă în el și cât o mai are, trebuie s-o păstreze ca să mai meargă o singură dată la vot. Că s-a ales în ultima vreme prea mult și prea prost. Ți-e și rușine să te uiți la televizor! El, om cu 7 clase, cunoaște mai multă istorie, politică și literatură decât majoritatea celor de la conducere.  În tinerețe a  scris pentru „Magazin Istoric” , pentru „Zori Noi” și la revista „Pentru Patrie”. La astea era și abonat. Mai era abonat la o revistă franțuzească, dar aia era pentru copii, că el nu știa franceză decât până la genunchiul broaștei. Nu izbutea să traducă o frază întreagă, oricât ar fi încercat.

    Moș Filaret are și o bibliotecă gospodărească. Cam la 1500 de volumașe stau în biblioteca din casa cea mare și în dulapul de-acolo. Pe toate le-a citit. Unele chiar de 20 de ori, că prea l-au prins. Avea necaz cu baba, că vezi Doamne pierdea timpul, dar ce să facă iarna la țară? Era mai bine să stea la crâșmă? Stătea în casă și citea. Ea ar fi vrut să stea de vorbă, dar moș Filaret știe că nu prea are ce vorbi cu ea. Numai bârfele o interesează și pensia lui. Bârfe nu are, că e un domn, iar pensia e destul de bunișoară. „Mulțumim bunului Dumnezeu și lui Ceaușescu, că fără ei, nimic n-aveam”, zice moș Filaret privind cu poftă cum trage din țigară vecinul Costică. Ar fuma și el una, ca 50 de ani a pufăit într-un hal de-l porecliseră în sat „Locomotivă”. Așa de mult fum scotea. 3 pachete la zi. Noroc de un început de cancer. El îl consideră noroc, că dacă nu-l avea, acuma era mort de multă vreme. Așa s-a mai cumințit și el: nu mai fumează, bea numai două pahare de vin roșu pe zi, mănâncă borș de trei ori zi, friptură numai de găină și înghite de 20 ani, zilnic, câte două linguri de tarâțe de grâu pe stomacul gol. De când cu cancerul, de altceva nu s-a mai îmbolnăvit. A reușit, tratându-se de dânsul, să alunge toate boalele. De nevastă-sa numai n-a reușit să scape, dar parcă acuma, la bătrânețe, s-a învățat și cu ea…