Cum și de ce profesorat în Germania?
Ca peste tot, sistemul german educational este departe de a fi perfect. Mult prea multe idei învechite, lipsă de coeziune, de profesori cu vocație, empatie, răbdare, de profesori adevărați și mai ales lipsa unor metode punitive care sa își facă efectul.
Nu este deloc ceea ce crede lumea din exterior.
Din motive de respectare a spațiului profesional și privat, nu pot intra in multe detalii legate de ceea ce trăiesc zilnic ca profă sub 50 de ani, ca sa mentionez numai “Cireașa de pe tort”. Lucrez la două școli.
As vrea să pot sa raportez despre modele educaționale pozitive, sa dau exemple bune. Trebuie specificat că elevii buni sunt puțini, dar fac totul să merite. Doresc și să laud conducerea școlii la care lucrez. Atât directoarea cât și directorul adjunct sunt foarte implicați, foarte amabili și persoane cu care se poate dialoga deschis, evident în limitele profesionale. Cred că din punctul acesta de vedere sunt norocoasă.
Adevărul este că elevii trăiesc actualmente in și prin telefonul mobil. Viața adolescentină pe care am avut-o eu nu mai există demult. De aceea nu am așteptări de a găsi asemănări.
Însă aștept respect ca sa pot oferi respect. Acțiune și reacțiune.
Elevii zilelor noastre, generațiile „tiktok” sunt deprivati de foarte multe aspecte ale educației de acasă și apoi a celei școlare, din multe motive care probabil ca, insirate aici, ar duce la eliminarea prezentei mele pe Facebook. Și nu doresc acest lucru, din simplul motiv ca dacă e sa plec, va fi strict din decizia mea când vreau eu, nu când vor alții.
Nu am abandonat misiunea “sacră” de profesor. Sau nu încă. Dar zilnic imi chestionez scara valorilor si ma întreb cât voi rezista fără să clachez sau să “ma reduc mental”.
Sunt deschisă întrebărilor, dar nu si judecăților, mai ales dacă vin din partea celor care nu au nicio treaba cu învățământul.
Vital: conceptul de discuție deschisă, FĂRĂ insulte, agresivitate și hărtuire de niciun fel.
Să fim de acord că nu suntem mereu de acord.
Imagine de pe internet.
