Catedrala Mântuirii Neamului și sacrificiu: între creștinism și postmodernism

     

    Un spital ultramodern de oncologie este construit în acest moment din donații private. Costă 8 milioane de euro!
    Vă anunț pe această cale că, din banii publici donați până în acest moment pentru Catedrala Mântuirii Neamului, aveam până acum construite 6 spitale noi, ultramoderne.
    Când va fi gata, pe banii noștri*, am fi putut avea um minim de 24 de spitale. Ca în vest! Fără piocianic, fără stafilocolul aureus și alte lighioane. 
    Să presupunem că fiecare din aceste spitale ipotetice ar fi salvat doar 100 de vieți/an. Asta ne dă un minim de 2400 de morți evitate, anual.
    Cinic vorbind toți acești oameni trebuie să moară pentru a se ridica această biserică. Luați-o nu ca pe o insultă la adresa bisericii ci ca pe o observație rațională a ideii de sacrificiu. ”Zidirea bisericii cere sacrificiu” ne spun preoții, sau ”nimic nu se construiește fără sacrificiu”, ”iubirea cere sacrificii”, deci iubirea de biserică presupune că trebuie dacă nu să ne sacrificăm, măcar să îi sacrificăm pe alții.
    Îl avem în acest sens pe Manole, meșterul, care a zidit-o pe soția-i în ziduri, să nu se mai dărâme. Avem găina neagră tăiată chiar și acum, în 2017, pe fundația caselor, banul și paharul de vin îngropate în aceleași fundații. Este deci de așteptat ca o catedrală atât de mare să ceară sacrificii pe măsură. Și cum ar fi ilegal să zidim nevestele arhitecților în fundații, pentru că sângele unui cocoș, fie el și negru, nu ar ajunge la vastitatea proiectului, sacrificiul vine făcut mai difuz.
    Manole și-a pierdut o parte din suflet zidindu-și de vie soția iubită, dar sacrificiul lui este cât de cât nobil față de sacrificiul în masă de acum. Este diferența dintre a ucide cu cuțitul, de aproape, suportând privirile, strigătele, scâncetele, horcăiturile și mirosurile victimei și crimele în masă făcute de la distanță, fără prea multe remușcări, cu o apăsare de buton.
    Timpurile sunt postmoderne deci și sacrificiile sunt postmoderne iar alegerea indiscriminatorie a celor sacrificați ar putea fi considerată chiar diavolească, de Zilele din Urmă ale lui Antihrist, dacă nu am avea explicațiile profund religioase, dar stupide oferite celor care și-au pierdut pe cineva drag: ”Dumnezeu a avut nevoie de un îngeraș”, sau ”În Rai era nevoie de un om bun, ca el”.

    Sacrificiile pe care le facem le putem justifica religios zicând ”Așa a vrut Dumnezeu”, la fel ca musulmanii care justifică absolut orice cu ”Inshallah”, ”Voia Domnului”, că nu putem spune că au murit aiurea sau că dracu a vrut să care piper cu ei.

    _________________________________________________________________

    *Autorul acestui articol crede că într-un stat laic, orice alocare bugetară către culte pentru construirea de noi locașuri de cult este ilegală și neconstituțională. Dacă plata salariilor preoților ar putea fi justificată istoric prin secularizarea averilor cultelor dar și prin munca de psiholog amator pe care o fac în comunitățile lor, dacă folosirea banilor publici pentru salvarea unor monumente arhitecturale istorice este iarăși justificată, banii dați de la buget pentru construirea de noi locașuri de cult nu fi justificați moral pentru că privin și din banii ateilor  și din banii credincioșilor altor culte sau din banii ortodocșilor care se opun construirii de alte biserici noi.

    Constituția spune că: ”Art. 29 – Libertatea conştiinţei
    (1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
    (2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
    (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
    (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
    (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
    (6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine”.

    Toată șmecheria e în formularea ”se bucură de sprijinul acestuia”. Se bucură și sacrifică, aș adăuga eu.