Câte Românii există?

    Imi place cu cata autosuficienta se arunca analistii in teza celor doua Romanii!
    Adica manipulabilii sau nemanipulabilii, informatii sau neinformatii, telvizorisistii sau internetistii? Daca avem doua Romanii, unde e granita intre cele doua entitati sociale? Carpatii? Alegerile ultime au infirmat teoria.
    Taranii ar fi baza Romaniei “conservatoare”? Desi una din Romanii este ceva mai rurala – nu este deloc localizabila. Veniturile? Nu neaparat, desi uneori diferentele sunt mari. Nici varsta nu e problema! Conflictul intre genaratii este deja de mult un concept expirat – varsta psihica se masoara prin comportamentul si opiniile individului. Sansa la instruire? Cred ca si acest minus a fost depasit in ultimii ani. In sensul ca: o avalansa de lucruri de calitate se strecoara pe ecranele tebletelor sau televizoarelor: de la gradinarit si gatit pana la arta si divertisment. Lumea care cauta utilul si frumosul il gaseste usor. Granitele cunoasterii sunt deschise. Directia este (teoretic) ireversibila. Si totusi multi pun pe seama existentei a doua Romanii aproape toate problemele cotidiene. Oare? Da, putem eventual vorbi de multisecularele doua Romanii. Daca am lua istoria moderna a Romaniei si am privi de undeva de sus (cum instinctual o si facem) am vedea secolul ce urmeaza Revolutiei de la 1821 ca o adevarata epopee de success. Doua tari fanariotizate pana la refuz, se unesc pasnic, isi castiga independenta, se modernizeza institutional, se pozitioneaza perfect in Primul Razboi Mondial, fac marea Unire si stau la masa invingatorilor in 1920 (la Trianon). Privit de jos in sus situatia acelei Romanii – a marii majoritati – era deplorabila, iar sprijinul dat bunastarii lor, mult prea timid (analfabetismul ajungea in Romania Mica la 90%). Romania antebelica a fost extrem de divizata social (sa nu uitam de 1907) – intradevar putem vorbi de doua Romanii. Totusi elita romana era compatibila cu elita europeana. Aceasta a fost cheia miracolului din 1918 si premiza unor vremuri mai bune pentru toti: atat pentru Romania educata cat si pentru cea modesta. Succesul Romaniei depasea intradevar media pregatirii societatii. Momentul adevarului a fost introducerea votului universal incepand cu 1919. Norocul cel mare a fost ca principalele obiective nationale erau deja atinse de catre boierimea scolita de pana atunci. Schimbarea regulilor electorale implica aparitia unor noi metode de a obtine voturi. Cele doua Romanii erau nevoite sa se intalneasca macar la vot. Aproape jumatate din populatie era analfabeta – ce viziune putea transmite un astfel de electorat? Masinile demagogice de obtinut voturi au propulsat in parlament oameni cu alte ambitii si alte programe (…). Dezastruos. Perioada interbelica a insemnat aproape 40 de guverne (in aprox. 20 de ani) – asta a fost dorinta poporului (ar zice stim noi cine). Cele doua Romanii au reusit sa se incurce reciproc. Comunismul a distrus iremediabil Romania elevata.Criteriul originilor sanatoase a delimitat chirurgical cele doua Romanii. Parea totul pierdut. Totusi alfafabetizarea anilor 50, industrializarea rapida inclusiv o timida deschidere in anii 70 au dat impulsul unei noi generatii de “altfel de” romani. Evident ca si acei altfel erau de mai multe feluri. Contactul cu propaganda desantata in absenta unui fundament cultural personal precum si alimentarea nestiintei cu miturile dictaturii nationalist-proletare a nascut si o Romanie suburbana. Romania tupeului, a bagatului in fata, a lipsei de respect nega valoarele noii Romanii educate. Asa ne-a prins revolutia din 1989 – in doua Romanii – Romania maselor ura Romania ideilor: noi muncim nu gandim. In acei ani de cautare, salvarea morala prin opozitia autista la agresarea bunului simt s-a facut exclusiv prin acea Romanie care inca insista sa “gandeasca”. Subliniez convingerea mea ca Romania de azi a fost salvata atunci prin finetea intelectualitatii anilor 80. Literatura univesala, emisiunile radio TV apolitice, emitatoarele radio straine… in general refugiul in cultura au generat o elita romana remarcabila, total diferita de Romania “spiritului socialist”. Socul a fost imens insa in 1989 cand “reprezentantii” revolutionarilor au rezolvat problema vidului de putere. Si si-au insusit-o. Ani de zile Romania bidimensionala si-a cautat identitatea intre Oda Bucuriei si manele. Educational, intelectual dar si biologic schimbarea nu poate fi oprita. Generatia consecventa educatiei primita si asumata in tiparele limitate ale comunismului si-a pierdut dominatia numerica. Una dintre Romanii se transforma sau dispare incet si sigur spre disperarea unor insi vocali, imbatraniti in minciuna carora inca le mai acorda atentia cativa nostalgic neadaptati. O propaganda mercenara ii administreaza inca un tratament paleativ bazat pe autouigestie si spaime. Din considerente strict politice. Spre ghinionul potentatilor “2017” mult nu va mai merge cu minciuna. As putea sa spun: it is over! Internetul nu uita si nu iarta. Totul se afla. Si asta o stiu si ei (de ce isi doreau ca o neregula sa fie reclamabila doar 6 luni?de ce vor resetarea societatii?). Era internetului a unit in sfarsit Romania chiar daca inca nu constientizam faptul. Meciul a fost jucat. Si totusi de ce inca atata frustrare? Fiindca predicatorii celor ”doua” Romanii spera sa ne mai minta o data. Doar o data si gata: pana isi albesc ei rufele. Televiziunea este cel mai facil mijloc de a transmite si fixa idei. Repetarea ideilor le da izul notorietatii si le transforma in referinte. Rationamentul se aplica si in cazul persoanelor care devin prin aceasta metoda personalitati politice, artistice, sindicale etc. Mediatizarea excesiva a nulitatilor alimenteaza ramasitele Romaniei de care ei au inca nevoie. Cati mai pica inca in plasa? Multi, cam cat audientele emisiunilor abjecte. Da, prima reactie este de stupoare si dezgust. Hunta anti-adevar, dispune de resurse financiare, de oameni, de audienta si face totul pentru a isi mentina publicul captiv in lumea schizoida in care ei sunt cei persecutatii. Cum? In primul rand prin lipsa de reactie a institutiilor statuluiui la orice scandal cu impact mediatic. Dezinformarea, denigrarea ca si coruptia nu sunt activitati antisociale? Televiziunea ii minte pe cei care nu au timp/mijloace/cunostinte sa verifice iar statul de drept isi lasa cetatenii sa cada victime ale manipularii. Prin lipsa de control, prin tolerarea minciunii, imposturii si kitchului. Da, prin trecerea cu vederea. Libertatea expresiei nu insemna liber la minciuna. Asistam la o agresare psihica a persoanelor neadaptate tirului de opinii si speculatii. Tema gratierilor (pentru max. 1000 de hoti) este pompata artificial in detrimentul crizelor reale (de ex. a medicamentelor, scolilor, transporului etc.).. Agenda hotilor este malefic de distorsionanta. Reteta acuzelor nefondate genereaza frustrare si revolta intr-o directie calculata pervers. Informatiile apocaliptice turnate permanent unor oameni fara referinte starnesc ganduri paranoide. Oamenii au nevoie de mesaje clare, concrete si verificate. Si rasverificate. Abia cand se va amenda fiecare minciuna emisa in media, abia atunci va incepe asanarea morala a Romaniei. Aruncatul cu noroi ne face pe toti sa aratam murdari si uniformi. Iar din acest egalitarism fratesc are de castigat doar nedreptatea. Avem un CNA, daca trebuie extins, foarte bine – insa avem nevoie sa isi faca bine treaba. Institutiile statului si asociatiile civice nu observa derapajul? Unde sunt miile de absolventi de drept? Sociologii, psihologii…Nu exista nici o explicatie de ce raman nepedepsite minciunile lansate in media. Si reciproca este valabila: nu exista nici o explicatie ca abuzurile semnalate in media nu sunt pedepsite. Argumentul pueril: publicul care ar detine controlul prin telecomanda, este cel putin sfidator. Aici e vorba de credibilitate. Imaginea personalitatilor marcante insotita de ideile lor sanatoase creaza referintele de care are nevoie constiinta publica. Doar asa vom putea avea o societate moderna. Avem o singura Romanie chiar daca ne place sa speram ca undeva izolata, neatinsa, nepoluata inca mai exista Romania Profunda…