Am fost bolnav în Japonia. Am fost bolnav în Grecia. Am fost bolnav în Italia. Și acum am ajuns la mâna doctorilor de la noi. Veți râde sau veți plânge, dar să știți că dracul nu e atât de negru cum îl fac pictorii și că lipsește puțin pentru a avea sistemul medical performant pe care ni-l dorim cu toții.
Să vă spun ca în ultimii 15 ani nu am avut tangență cu nici un spital, cu nici o clinică din România*! Și peste tot m-am tratat în regim privat**. Dacă în Japonia îmi plăteam o asigurare medicală ”de stat”, pe care am dat cam 10% din veniturile anuale când mi-au crescut veniturile (sub anumite sume contribuția pentru sănătate este simbolică, peste alte sume devine împovărătoare, Japonia fiind țara care ia mai mult de la cei care au mai mult, la ei nefiind necontituțional), în Grecia nu am fost asigurat, cum nici in Italia nu am fost.
O consultație la greci sau la italieni? De la 130 de euro în sus, în funcție de specialitatea medicului. Un nefrolog costa in Italia 300 de euro la Bios si putin mai mult la Mater Dei. O consultație la români? De la 80 de lei!
Uitați-vă pe lista de prețuri de la Sanador:
https://www.sanador.ro/policlinici/preturi/
Acum, dacă v-ați uitat, aflați că sunt teribil de mici! Pe bune!
Nu mă luați cu ”dar cât câștigă italienii” pentru că și acolo salariile sunt mici. Există și salarii decente dar nu chiar pentru toată lumea. Lucrează unii pentru 1500 de euro de dimineața până noaptea și sunt cazuri fericite. Unul care are un venit de 900-1000 de euro pe lună nu se duce la nefrolog mai mult de 3 ori pe lună, clar.
Dar, ca să revin, prețurile sunt teribil de mici dar totuși asigură aceleași standarde, dacă nu chiar mai bune, precum clinici particulare similare din Grecia sau Italia. De ce teribil de mici? Pentru ca sunt o treime, sau chiar mai puțin, din prețurile practicate acolo!
Când vă plângeți că litrul de lapte, untul, carnea, vă costa la fel de mult ca pe neamț sau italian (deși am auzit și varianta că vă costă unele lucruri chiar mai mult), bucurați-vă că vă puteți face o colonoscopie sau o endoscopie la o treime din prețul pe care il plătește un neamț! Bucurați-vă că deși sunt cu rezervări și acolo și aici, aici nu se așteaptă la ușă!
Chiar astăzi, de la Sanador m-au sunat să îmi spună că pot să vin cu 20 de minute mai târziu pentru că primul pacient al dl. dr. Bănățeanu a întârziat și să nu aștept la ușă! Pe bune! Cine în Grecia sau Italia se obosea pentru atâta lucru? Chiar și pentru Japonia ar fi exagerat!
Și totul la niște prețuri decente!
Eu chiar mă gândesc că din banii ăștia câștigă și doctorii și asistentele și recepționistele care fac programările să nu se suprapună și, în final, și spitalul, acționarii sau patronul, ce-o avea! Că nu poate funcționa pe pierdere!
Și dacă banii ăștia nu sunt mulți, dacă la banii ăștia românii se tratează (da, spitalele private, clinicile private sunt pline, poate ajung în sistemul privat mai mulți oameni anual, decât ajung în sistemul de stat), oare câți sunt banii pe care îi aruncăm an de an în groapa fără fund a ministerului sănătății?
37,4 miliarde de lei! Adica aproape 2000 de lei noi pentru fiecare român!
Închipuiți-vă acum că sistemul medical de stat nu ar mai exista! Că statul ar folosi acești bani pentru a împrumuta pe termen foarte lung, chiar și pe 50 de ani, întreprinzători care ar construi spitale regionale, județene, orășenești. Ce s-ar întâmpla?
Oare nu cumva ar apărea clinici gen Sanador peste tot? Nu cumva prețurile ar fi din ce în ce mai mici?
În prezent sunt cum sunt pentru că există spitale de stat! Unde oamenii merg și dau șpagă cam cât costă o consultație fără șpagă la privat! Merg și scot din buzunar bani de medicamente, de infirmiere, de asistente, de brancardieri, de anesteziști, de mâncare și ajung să plătească mai mult decât cineva care merge la Sanador sau în altă parte și, fără nici o atenție, doar cu o facturică la final pleacă cu zâmbetul pe buze!
Oare cum ar fi să fie concurență? Nu am avea peste tot aparate tomograf? Nu ar reveni doctorii plecați în străinătate?
Nu trebuie decât să încurajăm sistemul privat și să desființăm spitalele de stat! Totul să se facă cu plată, cu coplată, cum vreți voi! Dar, la fel ca în Japonia***, să nu fie lăsat nimeni de dinafară. Se poate.
Sau nu le desființăm, lăsăm totul ca până acum. Ce se vor face unii fără găurile negre care transformă banii publici în vacanțe, vile, botox și cai putere? Omul cu salariul minim de 1450 lei va plăti în continuare pentru sănătate 8,7%, adica 221 lei, și va rămâne cu 1271 de lei în bunuri, după ce va plăti și TVA-ul! Și din banii aștia, când se va îmbolnăvi, va avea nevoie să-și plătească
*L-am dus pe băiatul meu prin 2011, în Avrig, la răposatul dl. dr. Bumbuluț pentru o enterocolită și experiența a fost pozitivă, cabinetul medical respectiv nefiind mai prejos de o clinică aflată în orice oraș de sub 15 mii de locuitori din Japonia.
**În Japonia, dacă nu citești cu atenție numele spitalului (unde poate apărea dacă este de stat, adică
construit de guvern, prefectural, orașenesc, comunal sau universitar), nu îți poți da seama dacă este vorba despre un spital privat sau nu. Peste tot plătești aproximativ la fel, peste tot plătești 30% din costul total al consultațiilor și al investigațiilor, peste tot condițiile sunt similare.
***Plătești întotdeauna la urmă. Dacă după o operație de cancer sau pe creier care costă sute de mii, dacă nu milioane de euro spui că nu ai bani, spitalul încearcă să ajungă la un compromis cu tine, să plătești un procent de 15% din venit până se acoperă factura sau tot restul vieții. Pentru sumele nerecuperate sunt asigurările care mai acoperă niște bani și statul sau primăria care pot prelua creanțe.
Bătrânii și copiii au, în funcție de zonele în care locuiesc, consultațiile și tratamentele compensate total sau parțial de către primării!
