About background

    De la exemplul german, la România: de ce nu putem fi nemți

    Germania isi schimba peste o saptamana presedintele iar in septembrie isi alege un nou parlament. Un ciclu electoral in care democratia europeana a fost supusa unor teste greu de imaginat.
    O lume intreaga a fost surprinsa de curajul Germaniei de a se angaja in preluarea a aproape un million de refugiati din Siria. Ca intotdeauna cand o decizie iese din tipare, evidentele nu mai conteaza. Teoriile conspiratiei au vizat cu obstinatie atat Rusia cat si pe Soros – cum altfel?
    Privite acum, la rece, deciziile din vara lui 2015 par mult mai logice. Viata politica germana a ultimilor patru ani a avut in fata doua personalitati marcante: cancelarul Angela Merkel si presedintele Joachim Gauck. Cand o tara este condusa de o coalitie crestin democrata in fruntea careia se afla fiica unui pastor care a parasit RFG ca sa isi continue misiunea in RDG, iar ca reprezentat al poporului (presedinte) este numit un pastor lutheran care a luptat cu nedreptatea si comunismul o viata intreaga (inainte si dupa 89), deciziile umanitare ar trebui sa nu surprinda pe nimeni.
    Decizia de a face un astfel de act umanitar pleaca din esenta personalitatii sale. Suma de mesaje si exemple de la cei din jur coroborate cu experientele personale duc la formarea caracterului. Backgroundul personalitatilor isi pune amprenta pe decizile lor. Imbucurator este ca lumea a inteles gestul. Atacul populistilor la adresa cancelarei si actualei coalitii vizeaza explicit conflictul intre moral si legal pe tema refugiatilor – rezultatul spune tot: intentia de vot pentru populisti este acum undeva la 10% – pe trend negativ .
    Revenind la backgroundul factorilor de decizie, premizele in Romania sunt extraordinare. Un presedinte fizician care a recladit unul din cele mai civilizate orase din Romania, un informatician care a condus unul din cele mai dezvoltate economic judete din tara, si doi ingineri cu legaturi directe sau indirect cu transporturile. In primul rand vorbim de reprezentanti ai stiintelor exacte.
    Cel mai simplu este in informatica: 1/0 sau true/false. Despre ingineri nu mai vorbim: un pod in plus sau minus nu mai conteaza – principalul e sa fie infrastructura.
    In fizica apare intradevar teorema relativitatii, insa doar la viteze foarte mari (inca nu e cazul).
    Si totusi nu este deloc asa. Totul este relativ, nu este clar ce este adevarat si ce este fals iar infrastructura este mai mult in power point. Sistemul nu stimuleaza competentele – ar fi raspunsul deontologic la emisiunile peste care se sare automat.
    „Am face dar nu suntem lasati” – a ajuns sa fie noua Miorita. Tocmai aici e problema, chiar suntem lasati, dar nu stim cum sa administram democratia. Sau nu vrem? Numirile politice si clientelismul nu au un antidot in societate. Nimic nu opreste un incompetent cu pile sa ocupe un loc caldut de unde sa traga foloase el si ai lui.
    Aprope ca nu il pedepseste nimeni pentru incompetenta decat daca e insotita de furt. Nu sunt legi, nu sunt norme, nu sunt institutii – ba mai mult, extrem de grav, se incearca redefinirea legalitatii facand abstractie de moralitate. De ce nu functioneaza autoselectia? Niste oameni au facut niste facultati, au scris proiecte, au sustinut examene, nu pot sa cred ca au uitat acei ani de formare, de cautare, de idealism. Inginerii nostri par incremeniti in proiectul gratierii – am o singura explicatie pentru aceasta determinare: backgroundul