50 de ani de la Legea 18

    In tara in care sistemul de coordonate centrat pe: 1. a da teapa, 2. a combina, 3. a te descurca, 4. a fi smecher, 5. a nu te interesa victimele colaterale , 6. a nu fi prins, pedepsit si taxat, este normal sa vezi cum se nasc mutanti si monstri. Banul a devenit masura valorii, iar morala si bunul simt, o carenta a personalitatii. Intr-o societate normala – deci implicit  bazata pe meritocratie –  excelenta, inovatia, munca asidua, inteligenta si cinstea ar trebui sa fie singurele cai spre bunastare.
    De unde ni se trage? De la incultura? De la lipsa de civism? De la lipsa de implicare? De la conducatori?
    Ni se trage de la legi incomplete care permit unor grupuri de indivizi  – „beneficiari” a conceptului de piata libera – sa calce in picioare orice urma de interes national, civism, omenie, bun simt.
    Regimul Ceausescu a incercat sa mentina pacea sociala prin controlul obstesc. A urmarit ca lumea sa creada ca doar prin munca se poate atinge un nivel personal de bunastare. Acum exact 50 de ani, s-a creat prin „mult hulita” Lege 18, cadrul legal care, adaptat conceptual la conditiile de dupa Revolutie, ne-ar fi putut asigura azi o societate sanatoasa moral. Inteligent ajustata, in mod sigur nu ar fi permis aparitia milionarilor de carton, a functionarilor corupti, evaziunii fiscale, golirii de bani si surse de bani a bugetului statului, falimentarea firmelor prin definitie viabile, impunerii politicienilor marioneta, decaderea rolului si calitatii invatamantului, degringolada din sanatate, saracirea generala, indobitocirea, manipularea.
    Regimul Iliescu, sub minciuna democratiei si a sustinerii initiativei private, a dat liber la furat tot ce putea avea o valoare de piata, minimalizand rolul statului in a controla legalitatea vietii economice. In 1996 in ultimele zile ale lui Iliescu ca presedinte Patrulaterul Rosu a inlocuit cu buna stiinta aceasta lege. Petre Roman declara cu cativa ani inainte despre industria romaneasca: o gramada de fier vechi (in fapt a fost startul demolarii). De la garnituri de tren, la fabrici, cu tot cu masini de productie, o tara intreaga a fost topita, furata, vanduta. Cu acte in regula – in conformitate cu legislatia momentului.
    Astazi multimilionarii nu sunt anchetati pentru provenienta banilor, plata impozitelor sau desfasurarea unor contracte de privatizare, ci pentru: angajari abuzive, pumni dati politistilor, marturii mincinoase, instigare la vot. Mai grav, se iesa din puscarie dupa un stadiu de caligrafie, dictare si copiere pentru a se reveni in paradisul unei vieti imbelsugate bazate pe averile dubioase si opulent afisate. De ce argument ar mai fi nevoie ca un tanar sa plece din tara ?
    Cei care astazi cer responsabilizarea magistratilor uita ca in primul rand trebuiesc responsabilizati politicienii care au desfintat startul corect al unei intregi natiuni. Daca ar fi fost aplicat macar clasicul dicton american „de moarte si fisc nu scapa nimeni“ am fi fost astazi alta tara.
    Repet: Legea 18 din iunie 1968 putea fi doar un reper moral pentru o legislatie care sa asigure dezvoltarea unei societati bazate pe principiul unei concordante intre munca cinstita si bani. Intre scoala si bani. Intre responsabilitate si bani. Intre justitie si bani. NU! S-a vrut doar bani sa se cumpere functii, diplome, respect, libertate pentru a putea face si mai multi bani.

    Merita vazut macar de ce le-a fost frica celor care au primit ordin sa se puna pe capatuiala  si inteles ce usor ar fi fost sa sa fim o tara normala daca ordinul ar fi fost de veghere asupra legalitatii in tranzitia la economia libera. Mai jos am reprodus cateva citate din „Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienței unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobîndite în mod licit”:
    Progresul continuu al țării noastre, întărirea și dezvoltarea bazei economice a societății, științei și culturii, ridicarea nivelului de viață materială și culturală a întregului popor consolidează și lărgesc drepturile și libertățile celor ce muncesc, printre care și dreptul de proprietate personală. Statul ocrotește veniturile și economiile provenite din muncă, precum și celelalte bunuri care potrivit prevederilor Constituției pot forma obiect al dreptului de proprietate personală.
    În societatea noastră, veniturile obținute trebuie să fie în concordanță cu munca depusă, cu rezultatele efective ale activității fiecăruia în producție, iar avutul personal trebuie să fie dobîndit din venituri cinstite.
    Acumularea de bunuri din venituri neprovenite din muncă este de natură a transforma proprietatea personală într-un instrument de exploatare a muncii altora sau de speculă.

    Art. 1. – Jurisprudență (1)
    Poate fi supusă controlului, în condițiile prezentei legi, proveniența bunurilor oricărei persoane fizice, dacă sînt date sau indicii că există o vădită disproporție între valoarea bunurilor acesteia și veniturile sale și nu se justifică dobîndirea licită a bunurilor.
    Art. 2. – Jurisprudență (1)…..
    Prin justificarea provenienței bunurilor se înțelege obligația persoanei în cauză de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobîndirea sau sporirea bunurilor.
    Art. 3. – Controlul provenienței bunurilor prevăzute la capitolul I se face:
    a) în temeiul sesizărilor, dacă sînt scrise și semnate, ale oricărei persoane fizice sau ale conducerii organizației socialiste la care persoana în cauză a prestat sau prestează vreo activitate, indiferent de natura acesteia;
    b) la cererea persoanei căreia i s-au adus imputări publice în legătură cu proveniența bunurilor sale;
    c) la sesizarea organelor financiare, a celor de urmărire penală sau a instanțelor judecătorești, cînd acestea dețin date, rezultînd din activitatea lor, cu privire la disproporția vădită dintre valoarea bunurilor și veniturile unei persoane.
    Art. 4. – Verificarea sesizărilor și a cererilor arătate la art. 3 se face de o comisie de cercetare, care funcționează pe lîngă fiecare tribunal județean și este alcătuită din:
    – doi judecători desemnați de președintele tribunalului județean…..
    Art. 13. – În cazul în care persoana ale cărei bunuri ar urma să fie supuse controlului este demnitar, comisia de cercetare va fi formată din….

    NO COMMENT….