V-am zis noi? Tehnocrații bat obrazul PSD!


    Radu Mihaiu

    În mai anul trecut mă alăturam guvernului Cioloș, în poziția de consilier al ministrului Fondurilor Europene Cristian Ghinea. Sarcina mea: descâlcirea situației dezvoltării sistemului informatic MySMIS prin care trebuiau gestionate fondurile europene. Dezvoltarea de sisteme informatice e un lucru pe care-l înțeleg bine.

    Situația existentă la momentul la care am ajuns era foarte clară: conform angajamentelor celor din minister, softul trebuia să fie gata. Conform situației reale, era un dezastru.

    În primul rând, nu exista o analiză de business făcută pentru acest soft. Nu existau documente care să descrie ce trebuia programat. Un singur om dicta ce trebuie făcut. All-in-one. El era și business analyst, și programator, și tester, și product manager. Nimeni altcineva nu știa ce trebuie făcut și nici nu voia să-și asume vreo responsabilitate. După cum era de așteptat, după 1 an și jumătate de muncă la soft (lucrul începuse în 2015), era programat, la o estimare grosieră, aproximativ 20% din ceea ce era nevoie. Și acest 20% fără acceptanță, fără să fi fost testat la modul serios.

    În mod normal aș fi spus că e nevoie de minim un an și jumătate de muncă pentru rezolvarea situației. Doar că… nu aveam un an și jumătate. Pentru că de finalizarea acestui soft depindea… desemnarea autorităților de management. De care depindea… mare parte din absorbție.

    Fără soft, nema desemnare. Se luase decizia de către guvernul Ponta să se facă cu STS. Timp de anulat decizia si făcut licitație, exclus. Deci obligatorii să dăm înainte. Cristian Ghinea mi-a dat responsabilitatea dezvoltării sistemului odată cu noua poziție de secretar de stat. Așa că am format o echipă de oameni care să documenteze cerințele pentru acest soft. Am făcut multe ședințe pentru validarea acestor cerințe cu stakeholderii. All-in-one a pierdut puterea de decizie. Am organizat interacțiunea cu dezvoltatorul (STS). Am pornit o licitație pentru cooptarea unor analiști de cerințe, deoarece în minister nu era expertiză (licitația s-a finalizat, după contestații, la jumătatea lunii septembrie și a livrat o documentație care va fi cu siguranță folosită). Am desenat eu însumi diagrame, am scris cerințe și am urmărit taskuri în JIRA.

    Alături de câțiva oameni, am înțeles practic întreaga funcționare a ministerului Fondurilor, funcționare care trebuia modernizată cu ajutorul acestui soft. Am realizat atunci ce putere de muncă formidabilă există la nivelul ministerului dacă este capacitată. Doar că… nu a fost suficient.

    Dezvoltatorul softului a alocat, în luna iulie, 4 persoane dezvoltării acestui soft. STS sună cumva pompos, serviciu militarizat. În realitate, e condus de un gură mare care promite mult peste ce poate să livreze.

    În tot acest timp, primeam asigurări că lucrurile se vor îmbunătăți. După alegerile locale (că a trebuit să pregătească alegerile). După sesiunea de master (unele dintre programatoare își dădeau masterul). După ce se întoarce X din concediu (toată lumea trebuie să-și ia concediu, nu?). În luna august, au rămas 2 dezvoltatori. Care trebuiau să gestioneze și bugurile negăsite pentru partea de soft terminată dar netestată.

    În luna august au fost câteva nopți în care am avut coșmaruri despre desemnare. Am realizat că nu vom finaliza softul la timp, pentru că nu avem nici o metodă de a controla dezvoltatorul și… se apropiau alegerile, toată lumea știa că tehnocrații vor pleca.

    Pentru una din autoritățile de management (POAD), lipsa sistemului informatic și apoi a desemnării ar fi însemnat returnarea către Comisia Europeană, pe 10 decembrie 2016, a 50 de milioane de euro.

    Așa că, la sugestia lui Dragoș Dinu, am pornit o rută alternativă de desemnare, pentru 3 autorități de management (aferente POAD, POAT și POCA).

    Urma să investighez variante alternative de sisteme informatice, în timp ce, pentru celelalte, se mergea pe drumul deja pornit.

    Am analizat softul polonez de management al fondurilor europene, precum și softul românesc pentru vechea perioadă de programare.

    Rezistența a fost uriașă pentru ambele variante. Problema softului polonez era că nu existau persoane pregătite să îl preia, și, de asemenea, nu era tradus în întregime nici măcar în engleză. În plus, era dezvoltat ținând cont de organizarea autorităților de management poloneze (nu cele românești)

    Softul românesc avea marele avantaj că era deja cunoscut de toate persoanele implicate în fonduri europene, dar marele dezavantaj că nu îndeplinea toate cerințele Comisiei.

    Pe scurt, am luat decizia să adaptăm vechiul sistem pentru noile cerințe, deși nu aveam suport de la dezvoltator (acesta fusese întrerupt).

    Au fost câțiva oameni în minister care au făcut imposibilul posibil. Cu ajutorul celor de la Agenția de Certificare și Plăți și a celor de la Autoritatea de Audit. Pe 9 decembrie 2016, la ora 10 seara AM POAD primea desemnarea și salva cei 50 de milioane de euro.

    PSD tocmai câștigase alegerile zdrobitor.

    Apoi, guvernul Cioloș a continuat munca pentru guvernul PSD (de fapt, pentru România, dar n-am vrut să ratez figura de stil). La nivel de guvern s-a adoptat un memorandum prin care încă 5 Autorități de Management urmau să folosească, temporar, vechiul SMIS pentru desemnare. În minister, în timp ce unii așteptau să vină noua conducere, alții trăgeau din greu pentru noile ajustări necesare desemnării în baza vechiului sistem informatic.

    Pe 9 ianuarie 2017 a fost ultima mea zi în minister. Lăsasem un plan clar prin care autoritățile de management se desemnau pe vechiul sistem, urmând ca, atunci când noul sistem informatic va fi gata, să se treacă la folosirea acestuia. Eram cu inima împăcată, mai mult de atât nu era omenește posibil.

    După plecarea tehnocraților, a urmat marea restaurație. Omul care dicta totul înainte să venim noi a revenit (după ca a terminat aproximativ 7 săptămâni de concediu de odihnă, 6 de concediu medical și încă 5 de concediu fără plată la sfârșitul lui 2016).

    A fost repus în poziție de decizie. Iar deciziile lui au fost:

    1. Nu e nevoie de cerințe, spune el ce trebuie făcut

    2. Desemnarea pe vechiul sistem e o prostie, va termina noul sistem până în martie 2017

    2 oameni au muncit în continuare pentru a continua planul cu desemnarea pe vechiul sistem informatic. Șicanați că muncesc degeaba. Fără să li se dea informații. Dar ei au muncit în continuare.

    În luna aprilie devenise deja evident că noul sistem nu poate livra ce a promis și privirile s-au întors spre vechiul sistem. Ușor, ușor, acesta a prins tracțiune. S-a schimbat ministrul, s-au mai amânat un pic niște decizii. La sfârșitul lui mai, vechiul SMIS rămăsese singurul sistem informatic care putea livra la modul predictibil. În iunie au fost alocate resursele necesare ajustării.

    Pe 13 iulie, 3 autorități de management au fost desemnate pe vechiul sistem informatic.

    Mulțumesc, bă, statule, că mi-ai redat încrederea că se poate. Mulțumesc Dacian Cioloş, Cristian Ghinea și Dragoș Dinu că i-ați spus statului că se poate.