Din ciclul boii pe care îi alegem – boii care ne conduc

    Cândva un politician local mi-a spus ca scaunul ăla pe care stă (în CL) îi dă putere. Cum să voteze cum îi cere lumea că doar el are puterea?
    – Dar cine ti-a dat puterea asta? L-am întrebat. De unde vine ea?
    – Din interior, de la mine.
    – Da’ în interior la tine de unde-o ai?
    – Cum de unde, o am, o am!
    – Da’ cine ti-a dat-o?
    – Cum cine, eu, partidul, partidul mi-a dat-o.
    – Şi partidu’ ăsta de unde o are?
    – Cum de unde, din interior.
    – Și ți-a dat-o ție…
    – Mie și altora ca mine.
    – Așa și o ai când stai pe scaunul ăla! Păi nu! Ca nu de la partid, nici de la tine, nici de la scaun nu-i puterea aia.
    – Dar de unde?
    – De la noi, dragă (numele), de la noi fraierii care ti-au pus un vot în urnă. Da să știi că n-o să-ți mai punem.
    Și la unele din alegerile următoare n-a mai prins scaun.
    Recent l-a schimbat. Scaunul. Acum as fi curioasa ăsta nou, scaunul, îi aduce mai multă putere sau mai mulți bani?
    Și. .. cu conștiința cum e? Daaaa! Știu! Scaunele n-au. Conștiința n-au, au doar picioare și spătar. .. politic.
    Hai, dragă (numele) spune? Scaunul ăsta cu nus’ ce, cine ți l-a dat? Cine l-a „curățat” pentru tine? Cine a mai făcut un compromis?
    Cam multe compromisuri pentru cineva care spunea, cu mâna pe inimă :”eu nu am să fac compromisuri”. Nu zău? Fiecare scaun dat așa e un compromis.
    Ce ți-e și cu politica asta!
    Curaj ca mai sunt scaune libere.