Cândva un politician local mi-a spus ca scaunul ăla pe care stă (în CL) îi dă putere. Cum să voteze cum îi cere lumea că doar el are puterea?
– Dar cine ti-a dat puterea asta? L-am întrebat. De unde vine ea?
– Din interior, de la mine.
– Da’ în interior la tine de unde-o ai?
– Cum de unde, o am, o am!
– Da’ cine ti-a dat-o?
– Cum cine, eu, partidul, partidul mi-a dat-o.
– Şi partidu’ ăsta de unde o are?
– Cum de unde, din interior.
– Și ți-a dat-o ție…
– Mie și altora ca mine.
– Așa și o ai când stai pe scaunul ăla! Păi nu! Ca nu de la partid, nici de la tine, nici de la scaun nu-i puterea aia.
– Dar de unde?
– De la noi, dragă (numele), de la noi fraierii care ti-au pus un vot în urnă. Da să știi că n-o să-ți mai punem.
Și la unele din alegerile următoare n-a mai prins scaun.
Recent l-a schimbat. Scaunul. Acum as fi curioasa ăsta nou, scaunul, îi aduce mai multă putere sau mai mulți bani?
Și. .. cu conștiința cum e? Daaaa! Știu! Scaunele n-au. Conștiința n-au, au doar picioare și spătar. .. politic.
Hai, dragă (numele) spune? Scaunul ăsta cu nus’ ce, cine ți l-a dat? Cine l-a „curățat” pentru tine? Cine a mai făcut un compromis?
Cam multe compromisuri pentru cineva care spunea, cu mâna pe inimă :”eu nu am să fac compromisuri”. Nu zău? Fiecare scaun dat așa e un compromis.
Ce ți-e și cu politica asta!
Curaj ca mai sunt scaune libere. 
