Descoperiri epocale în astrofizică!

    Dacă soarele nostru este punctul galben din fotografie, un gigant roșu este cam atât de mare!

    Un grup de astrofizicieni francezi a descoperit gigante roșii care trimit din cînd în cînd jeturi de potasiu. Lumea a intrat în febra căutărilor. Nimeni altcineva nu a fost atît de norocos.

    Un radiotelescop australian a detectat în repetate rînduri un semnal electromagnetic ce nu a putut fi interpretat după teoriile de atunci. 
    ———————–
    La o cercetare atentă, s-a observat că telescopul francez nu era din cele cu detectorul coliniar cu axa oglinzii, precum omoloagele lui americane, ci semnalul era transmis printr-un sistem de oglinzi în camera alăturată. Se petrecea prin anii 60 ai secolului trecut. Cercetătorii se mai relaxau. Mai trăgeau cîte o pipă în camera spectrografului. Aprindeau de la chibrit. Care chibrit conținea potasiu. Lucru ce nu a rămas neînregistrat de spectrograf. A demonstrat-o un astrofizician care a cules probe de chibrituri din Europa și America și a constatat că nu e nicio diferență. Toate conțin potasiu.

    Radiotelescopul australian, însă, înregistrase cam toate misterioasele semnale, în preajma prînzului. La reconstituire, s-a observat că cercetătorii făceau floricele în cuptorul cu microunde. Probabil nu le plăcea clingul timerului și deschideau ușa un pic înainte de sfîrșit. În fracțiunea aia de secundă scăpau și ceva microunde ce nu puteau bălti pe podea. Zburau și erau captate de radiotelescop ca să le pună mintea pe moațe.
    ————-

    Ce vreau să zic este că, cu cît instrumentele sunt mai sensibile și precise, cu atît mai mare este probabilitatea ca ele să înregistreze artefacte și false fenomene.

    Așa și cu detectorul de unde gravitaționale. Legenda spune că la contopirea a două găuri negre, o bună parte din energie se risipește ca unde gravitaționale. Oamenii de știință s-au gîndit să măsoare variația de timp-spațiu. Au construit două burlane lungi de cîte patru kilometri, dispuse în unghi drept. Din colț se trimite o rază laser care se despică în două, în lungul burlanelor de lungime riguros egală. Orice variație în lungime se traduce la contopirea razelor reflectate, prin ventre de interferență. A fost liniște pînă în 2016, cînd, două detectoare, unul din statul Washington, iar altul din Italia, au înregistrat deformarea spațio-temporală.

    Tocmai în două zone atît de active tectonic s-au găsit și ei să le amplaseze…

    —————
    * mai precis, clorat de potasiu