Bade Grig și de ce inima nu l-a lăsat să meargă la referendum

    Într-un sat din Tara Fagarasului… Bade Grig n-a fost la vot. Nu pentru că n-a priceput ce trebuie să voteze ci pentru ca sufletul său era plin de durere.
    Preotul cel tânăr le-a spus că e datorie creștinească să voteze și că sunt adevărați creștini doar dacă votează. Brusc i s-a făcut dor de preotul care l-a cununat şi i-a botezat copiii. Acela gândea altfel.
    Stă pe tapiță şi-şi spune povestea încet, cu dese oftaturi și cu lacrimi în ochi.
    Nu poate vota. Nu asta. Și crede ca e totuși creștin. Așa o sa moară, ortodox.
    Zilele trecute s-a rugat de nepot să-l ducă la mănăstire, acolo unde călugăr era fratele lui mai mic (frate prin înfiere, că în timpul foametei din Moldova, tatăl său s-a dus la târg cu o vițică de vânzare și a venit cu doi copii, amândoi betegi, mai târziu i-a înfiat pe amândoi deși mai avea și el 3 copii).
    După ce au depănat amintiri s-a întrebat ce să facă. Fratele – monah bătrân și el acum – i-a spus: „creștin ești, creștin mori. Scrutinul e un lucru lumesc, n-are legătură cu credința ta. Faci cum te lasă inima, nu Cum zic oamenii, fie ei și popi. Dumnezeu îți pune în inimă raspunsul.”
    Iar inima…
    Bade Grig locuiește în casa ridicată de fratele mamei sale, Ilarion, om harnic și priceput, dar care nu s-a însurat și nu a avut copii. Era cel mai falnic si frumos dintre feciorii din leatul său. Dar era… bănuiau şi sătenii, dar nimeni n-a spus-o vreodată intre lume.
    Casa a vrut s-o lase lui Isidor, alt frate al lui Bade Grig, acesta studia teologia și urma să fie preot. Isidor a murit, student fiind, în închisorile comuniste. Torturat oribil fiindcă o „coada de topor din sat” strecurase câte ceva despre banuielile privitoare la unchiul studentului. Ana, logodnica lui Isidor a murit și ea de tânjală plângându-si iubirea.
    Casa i-a rămas lui Grigore, Badea Grig, care a „crescut-o” și a mai construit una la ulița cealaltă la care dădea grădina, pentru copiii lui.
    N-ar fi lăsat-o pe asta copiilor să nu fie cu blestem, dar părintele al bătrân îi făcuse rugăciune și îi spusese să stea liniștit, în casa aia era doar iubire și era o casă de creștin căci și unchiul lui a fost creștin, în felul său.
    Acum preotul cel tânăr spusese că nu-s creștini cei care nu votează.
    Apoi cum să voteze? Nu poate.
    Ştie părintele cel tânăr ce e în sufletul lui?
    „Iar creștin am fost înainte sa-mi facă ăstia buletin. Acum să-i arat buletinul popii ca să mă considere creștin? Să mă duc la Biserica cu buletinu’ să vază dac-am votat? Am ajuns la 90 de ani la rușinea asta? ”
    Nu, nu votează, Ilarion să se odihnească în pace, iar familia lui știe că Dumnezeu o veghează căci tot creștini sunt și fără vot.
    ………
    Poate cei supărați de rezultat și care spun ca nu sunt creștini cei care nu s-au dus la vot ar trebui să caute și prin suflete și amintiri, prin stări și doruri și sa vadă ca motivele acestui rezultat sunt cu totul altele. Și nu e deloc vorba de reavoința și nici de reacredință.
    Bade Grig spunea: „eu am avut vârsta lor, când or avea ei vârsta mea să mă judece.”