Unitatea în credință

    În numele solidarității ortodoxe ne pierdem solidaritatea națională!

    Cu totii, orinde ne-am afla in lumea larga, ne bucuram de zilele de sarbatoare (indiferent: nationale sau religioase) in special atunci cand „primim liber!”
    Programarea activitatilor personale (servici, medic, cumparaturi) este complet dependenta de societatea in mijlocul careia ne aflam – legiutorii prin sistarea unor activitati obliga societatea sa tina cont de momentele de sarbatoare.
    Un sentiment straniu il simt romanii din Diaspora cand in toata Romania se sarbatoreste 1 Decembrie iar in strainatate este doar o zi oarecare.
    In comparatie cu 1 Decembire, generic vazut, trebuie sa recunosc ca 1 Mai este mult mai marcant pentru romanii din afara tarii, din simplul fapt ca este in toata lumea o zi libera si mai este si o zi de primavara (vreme buna, excursii, gratare).
    Daca unele sarbatori devin „optionale” (Valentine`s Day sau Helloween), detasarea de programul de libere „obligatorii” este aproape imposibila, iar unele evenimente total straine de traditia personala devin in timp parte din viata ta, daca traiesti in strainatate.
    Ca o mica paranteza, nu pot sa inteleg de ce Bruxelles-ul nu s-a impus si nu a „decretat” ziua UE, zi libera pentru toata Uniunea (sunt sigur ca altfel s-ar fi constietizat cei 60 de ani de la fondare).
    Sa ma intorc, spun ca profitam din plin de zilele libere primite pentru sarbatorile religioase. Ne revendicam ca natiune o morala crestina adanc inradacinata si o istorie de rezistenta in fata altor religii, iar de 10 ani ne integram intr-o Uniune Europeana care are ca baza democratia de esenta iudeo-crestina. Suntem inconjurati permanent de simboluri religioase (biserici, monumente, podoabe, nume de persoane sau locuri), auzim la tot pasul indemnuri si referinte la valorile crestine, stim cateva sarbatori religioase pe dinafara, nu uitam onomasticele, vedem sau avem unele reactii verbale (de prea multe ori suburbane si virulente) sau gestuale (chiar ticuri) legate de credinta (facut cruce, scuipatul in san, etc.). Toate acestea ne fac sa ne raportam personal constient sau inconstient la Divinitate. Din religiozitate sau superstitie ne decalaram aprope toti romanii: crestini. Ca si perceptie, biserica este, institutional vorbind, promotorul si aparatorul valorilor crestine (biserica vazuta ca suma de biserici). Si beneficiarul acestei calitati.
    Calendarul crestin dictat de bisericile nationale (evident dupa anumite calcule si traditii) fixeaza in definitiv data principalelor zile libere ale societatii (Craciun, Paste etc.). Prin mesajul subtil transmis de biserica la momentele de sarbatoare o buna parte a societatii poate fi modelata, civilizata, europenizata, democratizata…sau radicalizata.
    O alta parte, parte dinamica, informata (din tara si diaspora) trebuie convinsa de multe lucruri. De exemplu de rolul de simbol national si aparator, promotor al unitatii in credintata a tuturor romanilor (indiferent unde s-ar afla).
    Nu vreau sa vorbesc la general – este clar ca Biserica Ortodoxa Romana este principalul decident in fixarea datei Pastelui pentru romanii de pretutindeni. BOR insista de aproape 100 de ani sa se conformeze atat calendarului iulian cat si celui gregorian – fapt care da intradevar o nota aparte romanilor ortodocsi in concertul natiunilor europene.
    Eu nu sunt convins ca nota de originalitate vine in intampinarea romanilor din comunitatile multiculturale. Faptul ca sarbatorim Craciunul impreuna cu toata lumea, exact asa cum a fost gandit candva, la Solstitiul de Iarna, in momentul din care intunericul incepe sa piarda teren in fata luminii, este excelent (si logic). Insa plecand de la un Craciun (gregorian, pravoslavnic, 7.01) – pe care noi romanii nu il sarbatorim – si a face uz de un calcul matematic/astronomic cu datele de input care sunt deja eronate pentru a rezulta ziua Pastelui Ortodox dupa calendarul iulian (facand abstractie de restul crestinatatii) este pentru mine un fapt greu de explicat.
    Nu vreau sa fac acum referire la relatiile intre bisericile ortodoxe – doar constat – in numele solidaritatii ortodoxe ne pierdem solidaritatea nationala!
    Multe milioane de romani traiesc in tari crestine neortodoxe si primul pas spre integrare este acceptarea traditiilor locale! Mai mult chiar, modernitatea, televiziunea, marketingul, economia de consum fac Pastele sa devina un eveniment comercial exploziv.
    Contrar mainstreamului agnostic, sunt convins ca educatia fara religie nu poate cladi o societate umanista. Plecand de la vacante, programele pentru copii, si pana la activitatile zilnice in preajama Pastelui, se creaza o atmosfera de asteptare a evenimentului – resimtita puternic de cei mici: Vine vacanta de Paste!
    Pastele se apropie, in cateva zile sunt Pastele! Copiii se asteapta la cadouri, iepurasi de ciocolata, oua rosii, mese imbelsugate. Ce fac romanii? Sarbatoresc de doua ori sau amana pana cand ne incadram cu fratii ortodocsi. Ambele decizii sunt devastatoare pentru constinta unui copil. Ambele taie din efectul educativ al „Sarbatorii luminii”.
    Dramatismul si implcatiile actului suprem al crestinismului este astfel puternic diluat in strainatate. Ineditul decalajului sarbatorilor pascale (..etc.) nu genereaza decat maximum o surprindere (chiar neincredere) pentru strainii necunoscatori. Cati romani au taria de infrunta astfel de situatii? Urmarea tragica ar fi negarea traditiei si ar lasa loc altor idei „ceva mai digerabile” pentru neortodocsii din jur.
    Efectele sociale insa sunt greu de prevazut! Ia in calcul BOR fenomenul de instrainare a diasporei prin mentinerea calendarului dual? Traditia romaneasca nu poate fi despartita de religie. Cultural biserica trebuie sa ne uneasca. 25 de ani s-au construit biserici in tara, iar de 10 ani se construiesc in Diaspora – ar fi un mare pacat sa le vedem goale.
    Oricum lipsa de comunicare articulata duce la detasarea elitei din tara fata de viata spirituala ortodoxa. (Ne)Pozitionarea clerului fata de problemele cotidiene duce la distantarea de asteptarile societatii. E atat de clar ca pildele crestinatatii se regasesc in idealurile societatii civile. Trebuiesc doar subliniate. Actualitatea Noului Testament in Saptamana Mare, exact acum in 2017 este surprinzator de pregnanta – care sunt temele Romaniei daca nu lupta cu ispita (coruperea cu „arginti”), negarea valorilor (folosirea votului popular pentru decizii discutabile), gratieri selective, declinarea responsabilitatii (spalatul pe maini), invierea sperantei.
    Am vazut sute de mii de oameni in Bucuresti la demonstratiile anti OUG-13. Ce m-a frapat a fost inexistenta fizica a unei tribune/scene/stage. O multime imensa, animata de convingeri politice si nu isi gaseste reprezentantii in parlament si totusi ii intereseaza politica. In definitiv si credinta pleaca din convingere iar amvonul este o tribuna. Daca biserica nu se adapteaza tot mai multi oameni vor lua lumina doar de la slujba televizata. Sau de pe tableta. Sau deloc. Ar fi mare pacat. Printr-o fericita potrivire, anul acesta sarbatorim Pastele cu toti crestinii. Urmatorul Paste comun va fi peste 8 ani. Comun!
    Paste Fericit!!!

    1 COMENTARIU

    1. Eu nu inteleg nici nevoia de variatie calendaristica, daramite discrepanta dintre ortodocsi si restul lumii.

    Comments are closed.