A durat aproape cinci ani de zile pentru doamna Angela Hondru să traducă în limba română ”Povestea lui Genji”, superbul roman al lui Murasaki Shikibu. A tradus după o variantă de Akiko Yosano, nu cea mai fericită alegere, pentru că era vorba de o japoneză mai veche, însă din punctul de vedere al drepturilor de autor, scumpe în Japonia, de cea mai bună soluție.
Dacă nu ați auzit niciodată de Genjimonogatari, aflați că poate fi considerat primul roman al lumii, primul roman modern al lumii sau primul roman psihologic al lumii! De ce primul? Pentru ca a fost scris acum puțin peste mie de ani!
Murasaki Shikibu era o doamnă de onoare a împărătesei Soshi, invitată în servicul imperial în 1005, pesemne pentru faima pe care o avea ca scriitoare. Acolo, la curtea imperială avea să tremine, în anul 1012, ”Povestea lui Genji”, începută prin anul 1000. La început copiată de alte doamne de onoare și răspândită din iatac în iatac, povestea Strălucitorului Genji a fost distribuită deja cam acum 1000 de ani în toată Japonia! S-a viralizat, putem spune în limbajul de social media și în mai puțin de 100 de ani a fost recunoscută drept un clasic al literaturii japoneze!
A fost nevoie deci de 5 ani din viața doamnei Hondru, plus alți 1000 de ani de istorie pentru ca cititorul român să se întâlnească cu această capodoperă de sensibilitate.
Unde eram noi ca popor acum 1000 de ani? Mai trebuiau să treacă 521 de ani până la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung și japonezii scriau deja romane! Europa era toată cufundată în cel mai adânc ev mediu, iar imperiul Bizantin, prin Vasile al 2-lea îi făcea terci pe bulgari de la care a recucerit Grecia.
În anul 1000, imperiul bizantin avea 18 milioane de oameni distribuiți în ceea ce este astăzi Turcia, Grecia, Sudul Italiei și o parte din Bulgaria! Japonia avea între 5 și 7 milioane! Și totuși vedem că Japonia de la vremea respectivă avea o cultură atât de avansată încât a dat un roman moden! Un roman care și în anul 2017 se citește cu plăcere, de parcă ar fi scris ieri!
Secretul este, după părerea mea, gradul de sofisticare de la Curtea Imperială Heian, sofisticare care poate a fost atinsă și în alte epoci din alte culturi, dar niciodată depășită.
Sofisticăraie, acesta este cuvântul cheie și poate și numai pentru asta trebuie, TREBUIE să citiți cartea! Ca să înțelegeți cum funcționa curtea imperială Heian și cum trăiau în literatură și poezie oamenii din Japonia la momentul în care europenii toți, nu erau decât niște brute.
O să vă convingeți de asta fără greutate urmărindu-l pe Genji cum trece din floare în floare, pe la toate frumusețile din Japonia, nu scriu mai mult, dar vă asigur că le-a bifat pe toate mai puțin una. Așa că, în amintirea acelui insucces, sau în amintirea tuturor succeselor sale anterioare, bifați și voi ”Povestea lui Genji” în lista voastră de cumpărături, este interesantă și merită!
Lansarea oficială va fi la Bookfest, peste nici măcar 4 ore, la standul Polirom! Ați așteptat peste 1000 de ani, nu muriți în câteva ore! Răbdare și ambiție!
