Și dacă Gheorghe Lazăr a fost sponsorizat oare de Baronul von Brukenthal? Dacă nu e un mit?
Pozitia enuntata in articolul legat de startul si traiectoria carierei lui Gheorghe Lazar este una profund romaneasca si foarte logica. Nu este prima data cand simt nevoia sa nuantez unele idei apărute în spațiul public – eu il vad pe Gheorghe Lazar precum si Avrigul acelor timpuri ca parte dintr-un proiect regional european. Cred ca nu este intamplator ca fenomenul Lazar apare in momentul de cotitura al dezvoltarii Avrigului. Cred (asa cum am mai scris si simt nevoia sa amintesc pe scurt) ca romanii din Avrig au uimit autoritatile austriece prin organizare si logistica construindu-si in jurul lui 1760 o biserica ortodoxa monumentala, de calibrul bisericii evanghelice din vecinatatea foarte apropiata. Hotararea lor a trezit interesul inaltilor demnitari austrieci – von Bucow si von Brukenthal – care isi construiesc aici (cu forta de munca si resurse locale) Palatul de Vara – devenit automat pe langa un loc de agrement de top si un mic institut agricol. Stimulate de prezenta acestui centru efervescent apare automat in zona pe langa diverse exploatari, topitorii de in si canepa – si foarte important – glajaria (fabrica de sticla – cu alta logistica impresionanta). Plus valoare, productivitate, bani, dezvoltare, scoala. Ulterior avand baza umana educata pentru disciplina industriala – apar Uzinele Marsa etc.
Revenim la 1790 cand Avrigul depasea nivelul strict rural – subliniez: totul plecand de la ortodocsii avrigeni care isi fac biserica, in fruntea carora se afla familia Lazaroaie (prescurtarea Lazar fiind probabil mai facila neromanilor). In contextul iluminismului de sfarsit de secol 18, guvernatorul Transilvaniei, baronul Brukenthal avea anvergura de a intelege ca romanii „tolerati la ei acasa“ reprezentau o bomba cu ceas pentru Imperiul Habsburgic. Extraordinarul sas (singurul sas ajuns vreodata guvernator) stia ca – demografic vorbind – romanii nu mai puteau fi ignorati iar singura solutie era de a fi integrati si fidelizati imperiului. Contactul direct al baronului cu avrigenii este indiscutabil. Lafel cum preocuparile lui culturale vizibile pana azi nu puteau ocoli tema invatamantului – vestea unui baietel istet dintr-o familie loiala intereselor sale din zona Palatului de vara nu putea decat sa il stimuleze la constructia unui plan de viitor. Nu este clar ce contributie a avut Brukenthal in dezvoltarea timpurie a lui Lazar insa fara un suport special nu cred ca ar fi avut la Avrig sansa de a cunoste limbi moarte ca greaca si latina dincolo de germana si maghiara. Pe Samuel von Brukenthal l-am gasit in wikipedia masoneriei germane (printre altele fondator si maestru al lojei din Halle) cu mentiunea ca desi spre apusul vietii nu a fost membru al lojei din Sibiu a fost un apropiat al grupului respectiv. Masoneria acelor vremuri era laboratorul viitoarei democratii europene. In acest context lipsa unor documente privind suportul din afara familiei – de orice fel – nu poate fi intamplator. Sa precizam ca in timpul studentiei ortodoxului Lazar (student inclusiv la teologie catolica), Mitropolia Ortodoxa avea sediul la Novi Sad si era puternic sarbeasca. Decizia politica de a le crea si romanilor ardeleni o forma institutionalizata de exprimare culturala strict romaneasca prin biserica – o mitropolie la Sibiu – nu putea fi departe de interesele de stabilitate si progres ale elitei austriaco-sasesti din Sibiu (atunci capitala Ardealului). In acest context fara o experienta la Muntele Atos sau in alte mari centre ortodoxe in lista scurta a viitorilor mitropoliti se afla si Gheorghe Lazar. Ascensiunea se prefigua a fi exploziva deci fara o sustinere din cercurile politice inalte nu putea intra in discutie. Inclusiv bursele successive primite direct de la imparat sunt un motiv in plus de a il considera pana la acel moment pe Gheorghe Lazar omul providential pentru a satisface interesele austriece, sasesti si romanesti. Din pacate pentru Lazar nu a fost sa fie – a fost numit Vasile Moga, Lazar era probabil inca prea tanar pentru asa o demnitate. Poate si disparitia baronului von Brukenthal a atarnat la luarea decizie in defavoarea sa respectiv la turnura orientarii politice a lui Lazar. Accesul lui la informatiile vremii, inteligenta lui sclipitoare inclusiv ideile iluministe din care prin jocul soartei a devenit parte –a facut sa vibreze la spirtul revolutionar din Franta. Atasamentul sau la aceste curente si in special exprimarile lui clare in scris pro Napoleon si anti Viena il vor face sa se compromita in fata autoritatilor austriece. Plecarea sa la Bucuresti era singura solutie iar invatamantul cea mai buna oportunitate de a-si continua misiunea pentru care se simtea predestinat: europenizarea romanilor prin invatamant si cultura. Cred ca Gheorghe Lazar a fost un intelectual genial care a depasit proiectul initial pentru care era prevazut: integrararea si europenizarea romanilor ortodocsi din Ardeal si a devenit piatra unghiului pentru europenizarea tuturor romanilor – atentie: tot cu ajutorul ortodocsilor prin Scoala de la >>Manastirea<< Sfantul Sava care au finantat acolo o scoala >>secularizata<<.
Revenind la replica pe care vreau sa o dau articolului d-nei Grancea: sunt convins ca adevarul este la mijloc. Fiecare poate sa isi aleaga ce latura a personalitatii lui Lazar ii este mai draga. Imaginea lui „Gheorghe Lazar din Avrig”, din pacate, este mult prea ineficient cultivata pe plan national – as vrea sa vad la Avrig excursii tematice, concursuri si tabere de matematica, competitii de inteligenta aplicata etc. etc. etc. Mai nimic. Totusi avem ceva: o biblioteca vie!
PS: Am fost fascinat intotdeauna de Gheorghe Lazar, probabil si datorita faptului ca am absolvit Scoala Gheorghe Lazar din Avrig, Liceul Gheorghe Lazar din Sibiu, ca am fost „Gheorghe Lazar“ intr-o piesa de teatru ca elev (diriginta d-na prof. Eugenia Badila)…si nu in ultimul rand (fara vreo certitudine de descendenta directa din familia lui Lazar): pe strabunica mea o chema Lazaroaie.
Sursa mentionata: www.freimaurer-wiki.de/index.php/Samuel_von_Brukenthal
