Plimbare la Remetea, Județul Alba

    Multă lume a auzit diverse povești despre sătucul de la poalele Apusenilor.
    Așa am auzit și eu de această așezare azi locuită de maghiari și români…dar care la origini a fost săsească .
    Comunitatea germană s-a retras demult din această zonă a Ardealului precum și din orașul Aiud …obligați de constrângerile stăpânirii maghiare.
    Așa că multe locuințe construite după stilul săsesc azi încă rezistă și fac fala acestui sătuc transilvan.
    Aveam impresia că sunt undeva în jurul Sibiului sau pe lângă munții Făgăraș ori prin podișul.din jurul Agnitei.
    Cum se ajunge în acest sat?
    Din Aiud se pornește chiar din zona cetății Aiudului…tot de sași construită..și se urcă pe firul unei văi care curând te aduce în fața unui peisaj cel puțin surprinzător…Cheile Aiudului.
    Drumul este bunicel,după ieșirea din oraș,…dar cotește tot la câteva sute de metrii ,fiind pitoresc pt cei din alte țări,obișnuiți cu linii drepte și șosele fără hopuri.
    După un șirag de sate agățate de marginile văii ajungem la un loc mai lărguț.
    Colțesti,un sat un pic mai răsărit și numele lui mă duce la cartea lui Jules Verne…Castelul din Carpați.
    Roman scris de renumitul romancier SF.francez în urma une-i corespondențe cu o domnișoară admiratoare a romancierului.
    Este vorba de o nobilă maghiară care i-ar fi descris frumusețea sălbatică a acestor locuri din Apuseni și nivelul de cultură dominat de eresuri și credințe obscure a locuitorilor zonei.Precum și date istorice știute sau bănuite despre vechii stăpâni ai castelului de pe culmea Colțeștiului.
    Castelul…azi ,o ruină ,care se încăpățânează să reziste pe coama unei culmi de piatră…azi are aproape zilnic vizitatori.
    Un masiv de piatră cu o creastă abruptă plină de grohotișuri ce curg din piatra de calcar,îți atrage garantat atenția.
    Masivul te însoțește dincolo de vale ,pe partea dreaptă,până în satul următor…Remetea.
    Drumul este străjuit de nuci care își întind crengile peste șosea protejând vizitatorii de soare.Nuci..pe care nu i-au tăiat hoții de lemne încă..Drumul astfel protejat de verdele frumos,duce spre intrarea deosebit de modestă în sat.
    Centrul unui sat prăfuit la prima vedere ,tinde să dezamăgească turistul venit de cine știe unde ademenit de reclama frumoasă a satului.
    Azi…luni.
    Nici iarba nu crește,nici turiștii nu abundă,nici oferte prea mari la tarabele ce ne sâcâie privirea prin alte stațiuni.
    Liniște…
    Trei turiști din Ungaria…la o cafenea discretă.
    Vreo zece latini din America de Sud…se luptă să descifreze cifrele romane de pe ușa bisericii unitariene.
    Câțiva tineri pozează ici colo câte o fațadă săsească vopsita alb verde ungurește.
    Pivnițele săsești cu intrare directă din stradă…au devenit magazine de suveniruri.
    Unele s-au transformat în minuscule bărulețe rustice.
    Nimic fandosit,nimic sclipicios ,nimic de furat ochiul clientului.
    Dă banul..i-a berea,vinul,cafeluța.
    Totuși o căsuță la fel de simplă are un pic de ,,ștaif”…înghețată la glob…minunată și cafea de bună calitate cu lapte fierbinte …servit la masă cu un ibric ,minuscul,din tablă emailată roșie cu buline albe.
    Ce ar fi ,,ungurimea” fără kurtoș?
    Zece lei …,,dăraba…Bun.
    Vreme făină.
    Un șipot umple cu dărnicie bazinele de adăpat ,,liber” din.mijlocul.satului.
    Apa rece și curată se revarsă apoi din bazine și curge ,,fain frumos” printr-un șănțuleț de câțiva cm adâncime cu fund ușor curbat ce străbate ,,în vale” mica piațetă.
    Se vorbește ungurește peste tot…ceea ce pe ardeleni nu-i deranjează câtuși de puțin.
    Ba chiar mai zicem și noi câte un ,,kosonom sepen” la plecare ,,eș” ,,vis’ lat'”…prescurtatul la revedere unguresc…a la Budapesta.
    Nu am vizitat nici o pensiune…nu știu prețul.la cazări,la vestitele bucate cu gust iute ,ungurești.
    Nici măcar nu știu ce trasee ar fi în zonă, de vizitat masivul …al cărui nume…iar nu-l știu.
    Dacă ești din sudul sau estul României și treci spre Cluj sau invers…fiind la plimbare prin Ardeal…poți da o fuga de la Aiud…25;minute.
    Așa de curios să vezi ce-o fi văzut prințul Cearls prin Ardeal.
    Un mic Viscrii…un loc oprit în timp.
    O oază de liniște în marea de zgomot a lumii.
    Nu-i Dubai…
    Nu-i Viena.
    E pur și simplu un sat curățel care nu a pus termopane ,care nu a pus polistiren și pe biserică, care nu-ți ,,frige” ochii cu culori tâmpite și unde…
    Unde nu-i ,,Slobod” să pui manele la casetofon,radio CD.
    Ei asta mi-a plăcut atât de mult că-mi.vine să joc un cseardaș…păcat că nu știu.

    Spune-ți părerea

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.