„Negutatorul din Venetia” si confruntarea dintre Schylock si Antonio.
Antonio il scuipa pe evreu pentru afacerismul lui (e prima scena).
Evreul, cind e folosit tocmai in afacerismul lui de Antonio (Antonio ii cere imprumut cu dobinda pentru iubitul lui), face un tirg: ori suma cu dobinda ori, daca nu i-o da la vreme, o bucata (one pound of flesh) din carnea lui Antonio, luata de unde va voi Schylock.
Corabia lui Antonio cu bunuri si bani e pradata. Ziua judecatii va veni.
Intre timp, fiica lui Schylock fuge cu iubitul ei crestin, isi paraseste tatal.
Si aici vine ziua judecatii: Schylock, insetat de razbunare, un om care are banul in singe, si mindria – neamul lui evreiesc e mereu dispretuit – are acum sansa razbunarii. Desi iubitul lui Antonio ajunge in cele din urma cu 6000 de ducati, nu 3000 cit era suma, Schylock, desi cu draga inima i-ar fi luat alta data si fara ezitare, acum e de neclintit. Vrea carne, vrea umilirea lui Antonio.
Antonio apare-n film destul de las. Speriat de implacabilitatea evreului (de parca n-ar intelege ofensa pe care chiar el i-o adusese), spera pina-n ultima clipa la o gratiere. Lesina cind trebuie sa faca ultimul pas spre suferinta si poate chiar moarte.
Iar aici intervine un discurs al unui Tert. Un tinar medic venit la curte sa asiste cazul aparte al taierii unei bucati de carne dintr-un om drept gaj si de a fi cintarita pe talger ca pe o marfa.
Discursul e menit sa faca nefacutul, sa-l imblinzeasca totusi pe Schylock in al doisprezecelea ceas. Toata elocinta, toata maiestria vorbei – care inmoaie inimile tuturor – lasa insa inima lui Schylock neclintita. „Nu”, spune el. „Ramine cum am zis”.
Apoi un suberfugiu – in raboj era scris o bucata de carne, dar nu si singe. Asa ca nici un strop de singe nu trebuie sa cada, altfel averea ii e confiscata lui S.
Atunci S. judeca rapid si vrea sa ia banii (6000 de ducati) si sa termine povestea.
Dar nici asta nu mai poate.
Si-n celedinurma… pierde totul.
Antonio e absolvit, ba primeste si o jumatate din averea lui S.
Evreul e umilit (din nou) – dar de data asta foarte crunt. E pus sa renunte la tot, pina si la religia lui.
–
Tristetea lui Antonio pare un mood. Evreul prin umilirea lui e un personaj mult mai tragic, chiar daca e un mercantil si cu asupra de masura de impatimit. Antonio se intristeaza contemplativ de mersul lumii, ca si cum lumea ar fi o corabie plutind pe mare. Schylock e insa lumea insasi: tirg, invoiala, cistig, pierdere, tinjire, aviditate, umilire, miza.