Presupunem ca te afli la o prima intrevedere (legata de job, afaceri) cu niste straini undeva in UE, departe de Romania. Atmosfera informala, putin stinghera, de exemplu lunch time. Te simti radiografiat si vrei sa spargi gheata – cumva trebuie sa iesi la bataie cu o tema interesanta. Esti constient ca trebuie sa ramai in zona prezentarii tale (din acest motiv luati defapt masa impreuna) si incerci sa duci discutia spre o directie care sa te avantajeze. Ai nevoie de un subiect elevat, dar neutru, un mic episod History Channel dar care sa te priveasca. Ceva inedit pentru occidentalul „TV on demand” ar fi probabil latinitatea limbii romane. Vorbim despre o discutie de angajare sau de tatonarile unei afaceri: deci cu oameni subtiri (fiindca pentru tampitii europeni Romania inseamna inca doar Dracula, Ceausescu, cersetori, hoti; daca e doar un ignorant: Nadia, Steaua, Hagi si mai nou ursii gunoieri; ascendent: Zamfir, Dragostea din Tei , Alecsandra Sten, Logan, Duster etc. Daca stie cumva de Angela Gheorghiu incepe sa fie riscant. Iar daca e inginer ii spune ceva vag Casa Poporului). Deci incerci sa deschizi o discutie gen „stiati ca romana e o limba latina?” undeva intr-un local de oriunde din Europa civilizata – ce faci – atentie: cel mai simplu e sa faci o aluzie la italiana – de ex. te uiti la meniu in italiana (in principiu nu intelegi mare lucru – ei nu stiu), insisti cu uitatul pana cand unul se va mira si va intreba daca stii italiana. Asta e momentul: Si, un poco! Acum incepi sa atragi atentia si sa aduni puncte: evident fiindca romana si italiana sunt limbi romanice surori (deja i-ai distrus – incep sa viseze la concedii in Italia) si ca sa ii termini: „că de la Râm ne tragem”. Primul argument va fi unul simplu: Romania – Roma, deci latini (viitorii colegi deja incep sa se simta bine ca au inteles o chestie care poate fi folosita intre prieteni ca intrebare capcana). Apare si un exemplu: come ti chiami (deja sunt numai ochi si urechi). Bonus: uno due tre quattro cinque. Cand respectivii se plictisesc de povestile cu aurul dacic, de 101-102, 105-106 Traianus etc., se aduce argumentul suprem al latinitatii: sunt 2 milioane de romani in Italia si inca 2 in Spania + Portugalia (secundar amintit si milionul din Europa Centrala+UK). Ai obtinut atentia cuvenita. Revii incet la prezentarea personala. Incerci cumva sa sugerezi disponibilitatea pe viitor de calatorii si relocare. Asa ca un moment apoteotic al discutiei ar putea suna ceva de genul – noi romanii suntem oriunde in Europa acasa. Dupa care incepe sigur o runda de small talk.
Pentru a fi convingator trebuie sa fi tu insuti convins de latinitatea limbii romane . Pentru fixarea ideilor fac o mica sinteza:
Cum de suntem chiar asa latini? Fiindca putem. Cu exceptia unor accidente istorice in care romanii au pus mana pe arme, latinitatea nord-dunareana a fost impecabil aparata prin instrumente soft: siretlicuri, tradari si spaga. Rezultatul incontestabil: chiar vorbim inca o limba 75% romanica (cred ca sistemul scolar roman ar fi meritat toata lauda pentru eficienta procesului de romanizare directa aplicata de ei in Dacia in decursul a doar 150 de ani de curs intensiv – cu profesori nativi). Pe principiul capului plecat si a fratiei cu te miri cine am reusit sa trecem puntea a doua mii de ani de istorie si ne numim tot ca inaintasii aka romani (ce mai conteaza â sau a). Concluzie: aceasta a fost misiunea noastra istorica: ne-am pastrat limba prin orice mijloc (si de care – stiu eu cine – zicea ca nici nu suntem demni). Am reusit magistralis sa o mentinem vie, docila si imuno-maleabila. Procesul de avant al caracterului de „latina vulgaris” a prins aripi de cand cu ultimul triumvirat PSD. Unde am apucat am si adaptat timpului si mai ales oamenilor aceasta mostenire romana. De la divide et impera ne-am divizat de gura barbarilor pana nu ne-au mai putut controla. Atat ne-am tot ars podurile si otravit fantanile incat nici acum nu avem drumuri cum trebuie si nici irigatii. Spitale, scoli…nihil dicit. Ce conteaza: vivat Romania. La pastrarea memoriei si traditiei suntem mai deficitari fiindca monumentele si ruinele le cam virtualizam (noroc cu IT-stii si game-rii). La civism lucram inca (mai ales online). Si la justitie (chiar, dreptul roman, si in general dreptul, intra tot la mostenirea de la stramosi deci ne permitem sa il perfectionam). Intrucat „in astea maini mai curge un sange de roman” noi avem din start prezumtia de initiati (indiferent cand si cum ne-am ars niste diplome anonime). Acestea fiind clare, cum sa ne raportam noi la Bruxelles – noi suntem urmasii Romei ( Comisia de la Venetia aude?). Strictetea romana am balcanizat-o si manelizat-o cate putin asea in partile esentiale. Fiindca asea, totul devine mai intim si dragut: din Romulus am facut Romica, Romania – Romanica, Sebastianus – Sebi, din Livius – Livache sau chiar Daddy etc.. Suntem constienti de valoarea nostra insa pe undeva ne acceptam si mici defecte. De cate ori cautam o explicatie la cauzele haosului cotidian, scuza tuturor derapajelor este: ce sa facem, suntem latini, asa suntem noi. Deci asta e: latinitatea bat-o vina.
Mergem mai departe. Vocatia de plebe chiar nu ne-am pierdut-o: panis et circenses. Panis et mici et cervisiam (sau bira?) si circus la televizorus. Si tribuni. Si senatori. Si vestale (cu sau fara experienta). Si clientela – multa clientela. Fiindca defapt tot de la demnii nostri inaintasi stim: daca tot nu poti sa rezolvi niste probleme, cheia succesului este sa inchizi cumva vox populi. Si fiindca nu mai prea merge cu centurionii dai drumul la circareli si arunci cu banii in multime. Mai pui si oratorii sa te laude. Dar daca se ajunge la fundul sacului? Simplu: inventezi vinovati, dusmani si intrigi. Si protejezi ticalosii loiali.
Marea diferenta intre Cetatea Eterna si Bucuresti este masura si autocontrolul – acum 2000 de ani senatul roman si insusi cezarul aveau o teama organica de revolta populatiei sau a armatei. Motorul expansiunii si ordinii romane a fost frica imensa a administratiei imperiale de a pierde suportul popular si militar. In Dacia Felix a mileniului trei nu mai exista autocontrol: presiune nemultumirii cetatenilor a fost diluata prin emigrare (zilnic esti invitat subtil sa pleci dracului cu ifosele tale democratice). Pe vremea imparatului Constantin (330 d.C.) Roma avea un milion de locuitori –de teama lor imperiul a trebuit sa investeasca si sa faca treburile bine: apeducte, canalizare, strazi pavate, etc. etc. Acelasi Constantin a rezidit Bizantul sub numele sau: Constantinopol, care in perioada respectiva avea pana in 15.000 de locuitori (cam ca Avrig, Mizil sau de ce nu Videle de acum). Automat a dat semnalul ca acolo se construieste ceva solid economic, cultural si social. Cateva sute de ani mai tarziu , la sfarsitul primului mileniu populatia din Constantinopol depasea bine o jumate de milion iar Roma se compara cu actualul Videle (o scadere de aproape 100 de ori a populatiei). De ce? Fiindca imperiul nu au raspuns corect provocarilor timpului iar capitala a decazut – un proces inacceptabil. Un oras de 1 milion de locuitori nu poate fi sub nici o forma cucerit sau pradat de cateva mii de barbari. La Roma a disparut treptat speranta si increderea in viitor. Statele slabe, abuzive sau indiferente isi pierd oamenii inainte de a disparea. Forumul roman a ramas sute de ani gol asa cum si Casa Poporului poate deveni o ruina. Parasirea masiva a Romaniei este mai mult decat manifestarea instinctului de conservare, este o forma individuala de razbunare fata de parvenitii care jefuiesc si jignesc o tara intreaga. Satula de derapajele „latine” ale Bucurestiului s-ar putea sa asistam treptat la o retragere aureliana din partea UE. Fara oameni in jur, palatele de marmura cu piscina din Romania vor avea soarta oraselor fantoma romane care impanzesc zona meditaraneana. Preoteasa templului muncii din Bucuresti predica deja pe marginea „evitarii” solutiei importului de forta de munca. E doar un exercitiu de sondare. Procesul este inevitabil. Asa vor defapt pretinsii tarabostes sa isi securizeze averile. Sa scape de potentialii cetateni (in sensul civic) si sa ii inlocuiasca cu sclavii moderni (imigranti cu drepturi de sedere incerte, speriati si nesiguri).
Latinitatea mostenita de la stramosii nostri ne ajuta macar sa invatam rapid limbi straine si sa ne descurcam in statele civilizate. Cel putin pentru limba noastra cred ca trebuie sa fim recunoscatori generatilor oropsite de atatea multe sute de ani. Toate succesele istorice pe care le enumeram cu mandrie patriotica sunt individuale sau de grup mic. Au anvergura redusa sau un pret mult prea exagerat. Defapt pe langa faptul ca doar am supravietuit, ca popor, ca mare familie nu am realizat in comun decat sa ne pastram limba si sa ne faurim un spatiu comun in care sa nu fim sicanati de straini ci chiar de ai nostri. Măcară că de la Râm ne tragem.
Nu ai terminat inca de luat masa: deci daca interlocutorul este totusi inginer si il plictisesti cu istoria si lingvistica ii amintesti ca dupa Pentagon, a doua cladire ca marime (?..probabil ca spatiu) era/e Casa Poporului si ca direct langa, si mai inalta va fi in curand Catedrala Neamului care e la randul ei aproape la fel de mare ca Vaticanul (evident de la Roma…exactly, our origins are there) . Daca nu reactioneaza, te opresti aici ca sa nu ii complexezi.
