Gheorghe Lazăr și falsul mit asupra studiilor sale

Cărturarul nu a fost susținut la studii de Baronul Brukenthal!

Articolul de pe wikipedia despre Gheorghe Lazăr, avrigeanul care a întemeiat învățământul în limba română, este plin de minciuni! Grancea Maria le demontează, pentru cititorii OZM, una câte una!

Textul de pe wikipedia reclamat este acesta: ”Fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost luat de mic în casa baronului Samuel von Brukenthal. Remarcându-i aptitudinea pentru studiu, baronul l-a trimis să studieze la gimnaziile din Sibiu și Cluj, și apoi la Viena, unde a urmat studii superioare de filozofie, istorie și de științe fizico-matematice. Ulterior a studiat și teologia. Întors în Transilvania, la Sibiu, a fost hirotonisit arhidiacon și a obținut un post la Școala teologică ortodoxă”.

Și acum articolul dnei Grancea:

”Astăzi se împlinesc 195 de ani de la moartea lui Gheorghe Lazăr și pentru că de o bună vreme circulă o falsă istorie despre accederea sa la „școli înalte” se cuvine să restabilim adevărul istoric, prin ceea a rezultat în urma cercetărilor făcute pe urmele lui Lazăr de către istorici și profesori universitari de la București, Cluj, Sibiu și facultățile din vestul Țării. în ultimii 150 de ani.
Pe scurt:
Falsa istorie: a fost o poveste pusă în spațiul mediatic de romanticul I.H.Rădulescu, admirator al lui Lazăr și continuator al său la școala de la Sf. Sava. Heliade Rădulescu, necunoscând prea multe despre familia lui Lazăr și despre parcursul genialului dascăl poposit la București (pentru că Lazăr povestea despre neamul său românesc, dar nu despre neamul său de sânge), dar știind însă, Heliade, că în Ardeal românii nu prea aveau drepturi și școli pentru ei fiind, chiar dacă erau majoritari, națiune tolerată, a scris o variantă de poveste romantică a copilului sărac crescut de baron, poveste care părea că răspunde interesului pentru viața necunoscută a lui Lazăr.
După câteva zeci de ani de la publicarea discursului lui I. H. Rădulescu, o samă de profesori universitari din București, Cluj, zona de vest a țării și Sibiu au întreprins cercetări căutând documente în sprijinul sau împotriva tezei susținute de scriitorul romantic. Rezultatele acestor cercetări făcute pe urmele lui Lazăr, la Sibiu, Cluj, Viena, au relevat faptul că povestea lui Heliade era doar o „închipuire romantică”. În 1923, la un secol de la moartea lui Lazăr, a fost organizată comemorare națională și cu acest prilej, la mormântul dascălului, în cuvântările ținute au fost prezentate rezultatele cercetărilor. Cărțile și broșurile publicate atunci, se găsesc și la Muzeul Avrig, rezultate ale cercetărilor din ultimii ani, publicate în diverse volume, se găsesc parțial și la Biblioteca Avrig.
Istoria adevărată contrazice varianta romantică. Adevărul este: Gheorghe Lazăr, provenind dintr-o familie de țărani români înstăriți, a fost încurajat să meargă la școală de către învățătorul său Ioan Barac (scriitorul) și de familie, mai ales de cumnatul său preotul Ioan Racotă. Neexistând liceu românesc a ramas alegerea celui catolic. În niciun caz baronul, protestant fiind, n-ar fi trimis un protejat la școală catolică.
Liceul îl urmează pe cheltuiala familiei și apoi si pe ceea ce câștigă singur dând meditații fiului unui nobil maghiar, fiu cu care se împrietenește și cu care poartă o bogată corespondență rămasă în arhive.
Universitatea la Viena o urmează cu o bursă de la Biserica Ortodoxă, bursă din taxa sidoxială pe care ortodocșii (deci și familia lui Lazăr) o plăteau bisericii. Exista numeroase documente în acest sens.
Lazăr începe studiile la Viena în 1806, or Baronul Brukenthal murise în 1803. Nu s-a gasit niciun înscris al baronului, niciun codicil la testament, prin care să-i lase lui Lazăr bani de studii. Moștenitorii baronului (ginerele în speță, fiindcă baronul a avut doar o fiică) nu ar fi luat, de la sine intentie, decizia de a plăti cuiva studii. Mai mult, în „socotelile” financiare ale baronului, foarte scrupulos ținute, în care fiecare cheltuială cât de mică era reliefată, nu s-a găsit absolut nimic care să ducă la concluzia că i-au fost plătite studiile liceale unui terț. În plus orice corespondență între cei doi (baron și Lazar) lipsește cu desăvârșire.
Argumentele pot continua, munca celor care au cercetat arhivele vremii a fost sistematic făcută și nimic care să releve o legătură a lui Lazăr cu Baronul Brukenthal, alta decât localitatea Avrig ca și loc în care au trăit vremelnic, nu a fost găsit.
În plus, așa cum spunea un celebru conferențiar anul trecut: era oare imposibil ca un fiu de țărani români din Ardealul acelor ani să facă școală fără susținerea unui nobil sas ori maghiar?
Cert este că adevărul istoric contrazice povestea romanticului Heliade, atât de mult promovată, chiar și pe Wikipedia. Cert este și că documentele susțin clar că studiile universitare a fost plătite din fonduri românești, că studiile liceale s-au făcut uneori cu mari lipsuri financiare, dar cu ambiție, perseverență și susținerea doar a familiei ( să nu uităm că fratele lui Lazăr a fost primar, cumnatul preot, dascăl i-a fost Ioan Barac), iar rezultatul este cel pe care îl știm: Gheorghe Lazăr, fiul unor țărani destul de înstăriți din Avrig, a ajuns una din cele mai importante personalități ale neamului nostru, prin munca sa și cu suportul alor săi.”