Arta pre-columbiana din Peru ramine si azi frustrant-misterioasa. Caci, diferite de ceea ce cunoastem sub numele generic de Machu Pichu, culturile de pe coasta pacifica desertica a Americii de Sud sint cunoscute inca infim in raport cu valoarea lor. In Peru economia este inca insuficient de dezvoltata pentru a putea fi sustinute investitii in cultura pe masura potentialului extrem de bogat – privit din unghiul istoriei civilizatiilor – din aceasta arie mai putin vizitata.
Arta pre-columbiana este adesea decorata cu motive geometrice repetitive, al caror sens e cel mai adesea obscur.
Insa exista si o latura probabil mai putin cunoscuta, reflectind o lume ce pare preocupata mult mai mult de ireal si de simboluri : demoni razboinici, cranii perforate in ritual, scene erotice intre morti sau intre animale zeificate, scene de razboi in care obiectele par a ataca oamenii. Regasim toate acestea in reprezentari complexe, desi aparent naive si adesea estetic-indiferente.
Craniile din Paracas, de exemplu, vechi de peste 2000 de ani, atrag atentia imediat prin stranietate : in ritual, craniul era deformat din copilaria foarte frageda, fiind infasurat cu materiale textile speciale, iar forma capatata de cap in urma procedurii (conica sau bi-lobara) era o indicatie a statutului social.
Misterioase ramin inca, mai ales, geoglifele de la Nazca – amintind, prin gigantismul lor, de un element supraomenesc si omnipotent care copleseste.
Foarte speciale sint si micile sculpturi erotice expuse azi intr-o sala speciala a muzeului Larco din Lima. Putinele albume de arta care le prezinta vorbesc, superficial, despre un ’’puternic realism’’.
Privite in realitate, cu un ochi debarasat de prejudecati si analize simpliste, ele impun insa un respect instant – printr-o neasteptata franchete si o evidenta profunzime. In traditia acestor oameni existau mai multe lumi care interactionau pentru procreare si pentru prelungirea vietii dupa moarte : lumea zeilor, lumea fiintelor vii, si lumea mortilor. Piesele infatiseaza scene erotice intre zei, oameni, animale, morti. Piesele nu implica nimic senzual si transmit de fapt o seriozitate subtila, amintind mai curind de iminenta mortii si de lumi inaccesibile.
