De ziua lui „Mulțumesc” o poveste cu un zâmbet, despre… un „mulțumesc” spus și unul mult datorat, dar negăsit…

    Pe o stradă asfaltată, la noi, zilele astea geroase cu zăpadă multă, o femeie striga la unul din oamenii care curățau drumul. (omul nu era angajat ci făcea zile muncă în contul unui ajutor social):
    – Lasă drumul, treci aici și curăță trotuarul că soțul meu trebuie să plece cu mașina! De aia plătesc impozit!
    Omul nu zice nimic, suflă în pumnii înghețați, își așează mănușile rupte și se apucă de curățat trotuarul femeii.
    Ceva mai încolo badea Sâv (care „bate 80 de ani buni) curăța ultima porțiune din trotuarul din fața casei sale, lasă măturoiul rezemat de poartă și intră repede în curte din care iese imediat cu o pereche de mănuși din lână, vișinii, cu un singur deget. I le întinde omului înghețat:
    – Îs cam cărmăjâi da’s de lână și țin cald. Ia-le. Ți-aș da și-o țuică da’ minteni ne pâră cucoana la primar. Ți-aduc un ceai.
    Omul zâmbește și strânge în mână mănușile. Și le așează cu grijă mulțumind cu toată fața:
    -Mulțumim, un ceai i bun, da după ce gat.
    – No hai să gătăm că-i grabă să scoață marșâna! zice bade Sâv și pune mâna pe măturoi. Ia dumitale cu lopata că io gat cu măturoiu’!
    Și bade Sâv se pune harnic pe curățat zăpada de pe trotuarul vecinei, cot la cot cu omul. Apoi, când e gata dispare în curte de unde vine cu un ceai cald.
    Omul se bâlbâie mulțumind:
    – Aș fi curățat și la matale, dar văd că ai făcut. Dacă mai ninge vin să-ți curăț eu.
    – Nu-i nevoie, io nu mi-s beteag. Fac sângur.
    – Păi cum să-ți mulțumesc? întreabă omul arătând mănușile și cupa cu ceai.
    – Să fii sănătos! Și bade Sâv dispare în curte cu măturoiul după el.

    Întâmplarea este reală, la fel și numele.
    Mulțumesc frumos Lelii Ana care mi-a povestit-o râzând:
    – Unii măi au de învățat… omenia. O durea gura să zâcă un mulțumesc? Bag-samă că o durea. No ui! Ninge iară!