Am îndrăznit să critic Biserica! De data asta nu biserica în general ci Parohia din Avrig. Le-am scris pe facebook: ”Dragii mei consăteni, domni preoți, de peste 250 de ani ne botezăm, ne cununăm, participăm la slujbele de Crăciun, de Paște, duminicale, sau la simple vecernii, în Biserica Duminica Floriilor. Deși Kitschul a atacat acest monument, care ne aparține tuturor, constant în ultimii zeci de ani, prin ceasuri aurite puse în cui pe picturi, carpete nepotrivite, termopane tâmpite, etc, biserica noastră și-a păstrat totuși o imagine în mare parte curată.
Totuși și răul în picături mici este nociv! Biserica noastră este transformată și își pierde nota de originalitate cu care, nepoții noștri, ar fi putut-o înscrie, peste ani, când alte biserici ca ea vor fi devenit o amintire, pe lista UNESCO a monumentelor din patrimoniul universal.
Răul se face însă și în cantități mai mari. M-au îngrozit cele două candelabre “venețiene” pe care le-am văzut, dar și reparațiile și modificările aduse candelabrului principal.
De aceea vă întreb, consăteni și preoți, unde sunt candelabrele originale? Poate că nu stăteau în biserica de la 1800 dar, zeci de ani au făcut parte din acest monument.
Unde sunt coroanele împărătești cu care s-au cununat bunicii noștri? Și ele fac parte din monumentul Biserica Duminica Floriilor. Nu cele aurite, care s-ar potrivi mai bine în biserica nouă.
Toți vrem o “țară ca afară” dar ne batem joc de ceea ce ne-au lăsat strămoșii!
În Italia nu ați fi putut pune nici termopane, nici ceas pe perete și nici nu ați fi putut schimba candelabre, domnilor preoți, într-o biserica construită la începutul lui 1900, darămite într-una de secol 18. Străinii știu să respecte ceea ce au. Și așa atrag turiști în satele și orașele lor.
Mă aștept să îmi răspundeți la acest mesaj și să faceți demersuri ca piesele originale să se întoarcă în biserică. Acestea pot fi reparate, dacă nu mai sunt funcționale, pentru că imaginea monumentului Biserica Duminica Floriilor nu trebuie să sufere gusturile lumești ale păstorilor ei”.
Instant nu mi-a răspuns nimeni, sper să o facă.
Ca să înțelegeți mai bine demersul meu să știți că m-am întors de câteva zile dintr-o călătorie în Maramureș, unde am vizitat toate bisericile din Patrimoniul UNESCO. La Bârsana, mănăstire nouă, frumoasă, autobuz după autobuz cu enoriași sau turiști se opresc, se vând scoverzi și plăcinte dar și iconițe, la foc automat, în ritmul în care dulgheri bat noua șindrilă pe acoperișuri în cuie. La nici doi kilometri, total nesemnalizată, cu o parcare de doar 4-5 locuri, cu o toaletă făcută din fonduri europene închisă cu cheia, se află biserica veche, cea trecută în Patrimoniul UNESCO de străinii cei răi. Biserica nu este pusă pe harta GPS, Google te duce la Mănăstirea cea nouă. Dar, dacă tot ajungi, vei vedea că e în mijlocul unui cimitir care arată ca o grădină. Este PĂRĂSITĂ! Nu are geamuri și ușa stă deschisă vraiște. Noroc că nu o vizitează vandali că nu e picior de om care să o păzească sau să rupă un bilet vizitatorilor. Asta este grija Bisericii Române pentru un monument care este deja pe lista UNESCO. Asta este grija parohiei locale! Am gasit-o mai hingherită de timp decât acum doi ani când am vizitat-o! La BOR nu îi pasă. La BOR nu îi pasă de multe clădiri de patrimoniu, multe case memoriale care i-au fost donate. Asta este cultura și istoria noastră, la BOR nu îi pasă. Catedrala, contribuția, langa langa, cam atât. În noua biserică ce se înalță falnic în Bârsana, picturile au texte explicative scrise cu caractere chirilice! Făcute noi, acum, dar cu chirilice! De ce? Cică să semene cu originalele care se găsesc în biserica veche. Mda, sunt 2-3 nume de sfinți în biserica veche, scrise cu chirilice, dar asta nu justifică lungile pomelnice scrise cu caracterele atât de dragi lui Putin! Suntem în România secolului 21, oamenii simpli abia citesc cu caractere latine, de ce să ne batem joc de ei scriind cu chirilice? Ca să zicem că respectăm o biserică veche pe care o lăsăm în paragină? De aceea m-am întors cu o mare tristețe în suflet și cu credința că BOR are o atitudine aproape antinațională. Că nu îi cred proști, să fim înțeleși. Și, uite că după 5 ani întru din nou în biserică și văd termopane! Și mă uit în sus și văd candelabrul mare care are abajururi! Și două candelabre pe care le admiram pe când eram copil înlocuite cu două kitsch-uri ”venețiene”. Și m-am întristat și mai mult, apoi m-am revoltat. Biserica asta e a noastră, nu doar a credincioșilor ci și a celor mai neduși la biserică ori rolul nostru este să o dăm copiilor și nepoților în aceeași formă în care am primit-o de la bunici! Fără ceasuri pe perete, fără termopane, fără kitsch-uri! Și pentru asta trebuie să fim critici cu păstorii ei pentru că, așa cum au arătat cei din Bârsana, nu întotdeauna păstorul știe ce e bine pentru turma lui. Critica asta mi-o asum, nu mi-e rușine de ea și nu cred că mi se va contabiliza la Judecata de Apoi în lista de păcate. Dimpotrivă, pentru că, poate pentru prima oară în viața mea, deși nu pare, lupt pentru Biserică! Așa să îmi ajute și să vă ajute Dumnezeu!
